Viața ca o captură

Asta e doar de plăcerea scrisului. Ca dare de seamă, să nu uit ziua aceea. Nu citiți, că nu aflați nimic important. A fost cam așa: mă trezesc la 4 dimineața. Cafea, alea alea, la cinci cobor și car ca un hamal toate sculele la mașina lui Alexandru. El e prietenul meu cu care ne… Continuă să citești Viața ca o captură

Evaluează asta:

Când ți se spune că ți-e sete

E ceva cu anunțurile astea de la televizor pentru sănătatea dumneavoastră. Le-am văzut nu doar pe la noi. În general sunt lucruri la mintea unui cocoș oligofren și repetent la școala ajutătoare. Adică, să bei apă în fiecare zi. Sau să nu te îndopi cu zahăr pus pe slănină scoasă din saramură. Sau să nu… Continuă să citești Când ți se spune că ți-e sete

Evaluează asta:

Un pas greșit în direcția bună

Dacă aș scrie doar pentru igiena mea mentală, cum a fost la început blogul ăsta, introducerea la postarea asta ar fi cu o povestire sf. Doar pentru plăcerea mea aș consuma spațiu prețios pentru postare și timp prețios pentru cititor. Aș obține plăcerea reamintirii lecturii aceleia, pe care deja o am, și o legătură cu… Continuă să citești Un pas greșit în direcția bună

Evaluează asta:

Să fie totul ca-nainte

Am citit cu mult timp în urmă, într-o carte adâncă, de ce se întâmplă unele lucruri inexplicabile. Un cui și un tablou stau de vorbă, își dau seama că nu prea au multe subiecte comune, și decid să nu mai vorbească unul cu altul. Cam cât? Și stabilesc ei, de comun acord, o dată aleasă… Continuă să citești Să fie totul ca-nainte

Evaluează asta:

Al tatălui, al mamei, al țării

O amintire de mult pierdută prin faldurile prăfuite ale memoriei și readusă la viață de o omonimie. Pe urmă, după amintire, mai vedem noi despre ce mai vorbim. Eram în vara anului 1990 și dădeam examen practic la o ceva materie cu microscoape și celule. Unul din multele examene inutile pentru majoritatea dintre noi, care… Continuă să citești Al tatălui, al mamei, al țării

Evaluează asta:

Baubau. Ce suntem învățați să vedem

Era ceva la reclama asta care mă deranja și nu știam ce. E cumva ca în ascultarea pasivă din terapie, când omul din față spune ceva ce nu e important pentru scopul principal, ești atent doar pe sfert la spusele lui și deodată urechea prinde ceva care sună cumva disonant și atunci te activezi. E,… Continuă să citești Baubau. Ce suntem învățați să vedem

Evaluează asta:

Unu, Napoleon…

Postarea asta, ca un meltean, se bagă să-i ia fața lui Ățihg. Dar e proaspătă și indignarea mea cronică s-a acutizat, așa că îi dau voie să o ia pe linia de tramvai. Ățihg o să vină și el ca omul civilizat, după ce stă la coadă, sâmbătă dimineața. Întâi o amintire adusă dintr-o carte.… Continuă să citești Unu, Napoleon…

Evaluează asta: