Cam ca o mașină albastră cu țevi mari și multe de eșapament, turată și tunată între blocuri pe la zece seara, încep să mi se impună atenției sumedenia de articole pe net dedicate psihopaților. Pe unde mă învârt, dau peste Cum să recunoști un psihopat, Cum să faci față unui psihopat, Cum să te păzești… Continuă să citești

Evaluează asta:

Furnica la picnic. Pe marginea drumului.

Încep să mă simt tot mai mult ca o furnică pe un câmp întins… Există o carte, Picnic la marginea drumului. E scrisă de niște frățiori ruși, Arcadi și Boris. E o carte sf, pe care am citit-o când eram necopt și am recitit-o după coacere. S-a făcut și un film. Tarkovsky l-a prea politizat… Continuă să citești Furnica la picnic. Pe marginea drumului.

Evaluează asta:

Raport către Nikos Kazantzakis

Mă apropii de sfârşitul uneia dintre cele mai extenuante cărţi citite vreodată. Mai citisem şi Zorba şi ”Hristos răstignit a doua oară”, ambele grele, dar ca ”Raport către El Greco”, mai rar aşa carte grea. E, şi ajung aproape de final şi găsesc un fragment ca ăsta (cu mulțumiri pentru traducerea realizată de Alexandra Medrea-Danciu): Chinezii… Continuă să citești Raport către Nikos Kazantzakis

Evaluează asta:

Dimensiunea cărți

Cred că dintotdeauna lucrul care mi-a plăcut cel mai mult a fost cuvântul scris. Probabil şi când eram preşcolar invidia mea faţă de adulţi se baza pe putinţa lor de a citi. Prima scriere comisă de mine a fost în prima zi de şcoală. Ştiam la acel moment să citesc cuvintele scrise cu, într-o exprimare… Continuă să citești Dimensiunea cărți

Evaluează asta:

Lutul și olarul

Marile dezamăgiri din viaţa mea pentru care nu sunt responsabil sunt puţine. Alea pe care mi le-am provocat sunt puzderie. Cea mai mare dezamăgire non-personală din copilăria mea, cauzată doar de imposibilitatea de a mă opri din citit, a fost prilejuită de Vladimir Colin. Ăsta e un autor român de SF, unul dintre primii apăruţi… Continuă să citești Lutul și olarul

Evaluează asta:

Invidiile sufletului meu. Yalom și Maradona.

L-am descoperit pe Yalom cam la vremea la care majoritatea colegilor mei l-au descoperit, când a început să fie tradus în Ro. Pentru mine a fost o mare revelație, eram și mult mai la început în meserie. Țin minte că vreo trei concedii de vară l-am luat cu mine și de multe ori mă înfuriam… Continuă să citești Invidiile sufletului meu. Yalom și Maradona.

Evaluează asta:

Invidiile sufletului meu (III)

Înainte de toate, se cuvine să spun că poza de început de postare apare de data asta la sfârșit (așa mult îmi place că îl imit oarecum pe Asimov, care începe Zeii înșiși cu capitolul 6). Înainte de toate, în afară de mențiunea sus-menționată, aș vrea să spun că nu am numai invidii față de… Continuă să citești Invidiile sufletului meu (III)

Evaluează asta: