Poveste cu un prințișor orfan

Zilele trecute a suflat o pală de vânt şi a luat praful de pe o amintire de demult. Era în perioada când Ioana, pentru că nu aveam loc de întors, stătea la bunici, iar noi o vizitam o dată la două săptămâni, că atâţia bani de bilete de autobuz aveam. Când avea deja vreo trei… Continuă să citești Poveste cu un prințișor orfan

Evaluează asta:

O mamă perfectă. Un joc ratat.

Dacă e să mă iau după spusele maică-mii, şi nu văd de ce să nu, prima mea poveste pe care am ascultat-o până am ştiut-o pe dinafară a fost Capra cu trei iezi. Eu nu mai ţin minte decât vag imaginea unei cărţi enorme (pentru ochii mei de copil) cu ilustraţii mari. Probabil atunci a… Continuă să citești O mamă perfectă. Un joc ratat.

Evaluează asta:

Scheletul unui vis frumos

Ceva mai mult de trei ani în urmă eram tare supărat pe niște oameni din turismul românesc. Erau cei care se ocupaseră (sau nu deloc) de turisticizarea cetății Râșnov. Și cel mai mult mă supăraseră chicioșeniile și anacronismele cumplite, gen cola medievală, la care stai să te uiți și nu te lămurești, vrei să treci… Continuă să citești Scheletul unui vis frumos

Evaluează asta:

Maturizarea lui Pinocchio

Prima mea carte citită într-o zi, care a fost şi prima carte citită în viaţa mea, a fost Pinocchio. Poate din cauză că a fost prima, a avut un impact enorm asupra mea. Deşi nu am mai citit-o decât o dată de atunci, încă o ţin minte destul de bine. Drept însă că abia după… Continuă să citești Maturizarea lui Pinocchio

Evaluează asta:

Despre respect. Cea mai slabă verigă.

O bună parte din cercetarea pe care o fac asupra unei populaţii cu care mă întâlnesc prima oară se face prin ecranul teveului. Adică stau frumuşel la orizontală şi mă uit la ştiri şi la tocşouri şi la reclame. Bun, bibisi pot să văd şi acasă la mine, nu tre să mă duc în Iuchei.… Continuă să citești Despre respect. Cea mai slabă verigă.

Evaluează asta:

Incoerențe. Sprâncene. Unșpe metri.

Oricât mi-am promis că nu voi scrie despre o anumită persoană, tot sunt nevoit să împărtăşesc o amintire. Eram rezident cu caş (deloc cash) la gură, începeam să deschid ochii şi să descopăr lumea psihiatriei. Şi aveam, firesc, o întrebare mereu în minte şi în vorbă: De ce? De ce apare boala psihică? De ce… Continuă să citești Incoerențe. Sprâncene. Unșpe metri.

Evaluează asta:

Pentru mine, un oraș foarte confortabil

Sunt locuri unde am fost o dată și mi-a ajuns. Adică pot să spun că e bine că am ajuns acolo în viața asta, dar o dată e suficient. Sunt locuri unde am fost o dată și n-aș mai merge nici plătit. Sau plătit foarte grăsan, că fiecare om are un preț, așa că și… Continuă să citești Pentru mine, un oraș foarte confortabil

Evaluează asta: