Viața ca o captură

Asta e doar de plăcerea scrisului. Ca dare de seamă, să nu uit ziua aceea. Nu citiți, că nu aflați nimic important. A fost cam așa: mă trezesc la 4 dimineața. Cafea, alea alea, la cinci cobor și car ca un hamal toate sculele la mașina lui Alexandru. El e prietenul meu cu care ne… Continuă să citești Viața ca o captură

Evaluează asta:

Tubul de pastă de dinți. Tribut lui Jerome.

Fără a fi în primii zece umoriști în topul meu, Jerome K Jerome are arta observării obiectelor. Iar felul cum le antropomorfizează e chiar interesant. Undeva, pe Tamisa, vrea să facă ceai în barcă. Și pune ceainicul la fiert, după care el și ceilalți doi se duc la celălalt capăt al bărcii și încep să… Continuă să citești Tubul de pastă de dinți. Tribut lui Jerome.

Evaluează asta:

Înveți cu cine trebuie, nu cu cine vrei tu

Titlul sugerează că din nou, a nușcâtea oară, mă iau de învățământ. E, iaca nu. Am o amintire plăcută, dar personală, și o întâmplare recentă, dar neîntâmplată mie. Cu care vreți să începem? Așa ziceam și eu. Pe vremuri eram un mic rezident. Adică în anul doi sau trei. Și, din diferite motive, inutil de… Continuă să citești Înveți cu cine trebuie, nu cu cine vrei tu

Evaluează asta:

Aniversare

Nu știu dacă v-ați dat seama: asta e a treisuta postare din Poieniță. Așa că azi bat câmpii despre mine și despre blog. Nu am nimic de spus, nici o informație utilă nu urmează, nu aveți niciun câștig dacă citiți în continuare. E o postare aniversară, cu ghirlande, lumânărici și tort. A fost o idee… Continuă să citești Aniversare

Evaluează asta:

Istoria din care nimeni nu învață

Scriam cu ceva vreme în urmă că îmi repugnă cumplit ideea de a urca în fruntea unui grup de oameni, indiferent câți sunt ei, un individ care nu are ce căuta acolo. Iar când individul nici măcar nu e ales de oamenii ăia, ci este pur și simplu considerat ca proprietar de drept al acelui… Continuă să citești Istoria din care nimeni nu învață

Evaluează asta:

Un pas greșit în direcția bună

Dacă aș scrie doar pentru igiena mea mentală, cum a fost la început blogul ăsta, introducerea la postarea asta ar fi cu o povestire sf. Doar pentru plăcerea mea aș consuma spațiu prețios pentru postare și timp prețios pentru cititor. Aș obține plăcerea reamintirii lecturii aceleia, pe care deja o am, și o legătură cu… Continuă să citești Un pas greșit în direcția bună

Evaluează asta:

Omul aude ce vrea să audă

Două amintiri personale. Una veche și profesională, povestită de mine în grămezi de împrejurări, cu scuze anticipate pentru cei care au auzit-o anterior. Alta nouă și muzicală de suflet. Legătura dintre ele  și explicația titlului le aflați la final, ca la thriller-ul ăla scris de Gala Galaction, ăla cu sugarul și vulturii. Numai bun de… Continuă să citești Omul aude ce vrea să audă

Evaluează asta: