Nou-venită într-o familie

Unul din sitcomurile cele mai superficiale la care mă uit în re-re-reluare a enșpemia oară e Nanny. Dincolo de râsetele din off, pe care aproape nu le mai bag în seamă, mă enervează rata cu care mănâncă personajul principal, mică-sa și prietena ei cea mai bună. Practic, orice intrare în bucata de studio unde e… Continuă să citești Nou-venită într-o familie

Evaluează asta:

Delir cu ciocănitoare

Odată am văzut o pasăre. Nu, nu am tras cu praștia-n ea și nici n-am lovit-o. Motivele țineau atât de lipsa totală a praștiei din preajma mea, cât și de vârsta la acel moment. Vârsta mea, nu a ei. Acel moment a fost relativ recent, când eram prea mare să prăștiez păsări, iar chestia cu… Continuă să citești Delir cu ciocănitoare

Evaluează asta:

Oamenii care vorbesc

Cică la un spectacol de striptiz îți poți da seama foarte ușor dacă în sală e un șrinc: e ăla care se uită nu pe scenă, ci la spectatori. Mă văitam acum ceva timp că în meseria asta emoțiile autentice sunt cumva estompate de percepția profesionistului, care vede, aude și interpretează lucrurile altfel decât un… Continuă să citești Oamenii care vorbesc

Evaluează asta:

Datornici și datorii de recuperat

Îmi vine în mine o scenă recentă de la un joc escape la care am participat. Camera era destul de întunecoasă și într-un colț și mai întunecos era un schelet de plastic. Fiind în dreapta intrării, eu la el am ajuns primul. L-am pipăit fără rușine, dar era întuneric acolo și nu vedeam mare lucru.… Continuă să citești Datornici și datorii de recuperat

Evaluează asta:

După ce pleci de la terapie. Fragment

Uite ce drăguț scriu unii, și mai au și bunătatea să îmi trimită ce scriu, atunci când eu sunt prea handipacpac și nu știu să programez postări pe blog sâmbătă, iar pe urmă plec aiurea: Pentru că a trecut sâmbăta și nu e nicio postare, mă autobag în seamă și zic: Mă întorceam acasă după… Continuă să citești După ce pleci de la terapie. Fragment

Evaluează asta:

Când ai voie să fii altcineva?

Ieri dimineață m-a pocnit începutul postării ăsteia. O aveam, o clocisem, dar nu știam de unde s-o pornesc. Voiam să scriu despre oamenii care sunt internați în acel spital și care cerșesc prin curtea lui. Pentru mine, care din 1997 am străbătut curtea pe jumate, până la secția I, timp de cinci ani, și apoi… Continuă să citești Când ai voie să fii altcineva?

Evaluează asta:

Furnica la picnic. Pe marginea drumului.

Încep să mă simt tot mai mult ca o furnică pe un câmp întins… Există o carte, Picnic la marginea drumului. E scrisă de niște frățiori ruși, Arcadi și Boris. E o carte sf, pe care am citit-o când eram necopt și am recitit-o după coacere. S-a făcut și un film. Tarkovsky l-a prea politizat… Continuă să citești Furnica la picnic. Pe marginea drumului.

Evaluează asta: