Condamnat pe termen nedefinit

Continui să mă uit la teveu. Câteodată chiar mă simt jenat de procentul nesăbuit din viață pe care îl aloc respectivei îndeletniciri. Doar că uneori, prea des pentru cât timp îmi rămâne pentru scris, mai leg o idee de postare pornind de la ce văd la teveu. Antipolitic fiind, cam toate posturile cu numere în… Continuă să citești Condamnat pe termen nedefinit

Evaluează asta:

Ca membru al tribului

O să purced acum la a descrie o amintire personală, profesională oarecum, dar și recentă. Plus, mai lungă decât de obicei. Posibil și interesantă. Asta e. Am fost la o conferință. Nu prea e stilul meu, dar se pare că organizația care se ocupă cu apărarea drepturilor medicilor români vrea morțiș să ne educăm continuu.… Continuă să citești Ca membru al tribului

Evaluează asta:

Nou-venită într-o familie

Unul din sitcomurile cele mai superficiale la care mă uit în re-re-reluare a enșpemia oară e Nanny. Dincolo de râsetele din off, pe care aproape nu le mai bag în seamă, mă enervează rata cu care mănâncă personajul principal, mică-sa și prietena ei cea mai bună. Practic, orice intrare în bucata de studio unde e… Continuă să citești Nou-venită într-o familie

Evaluează asta:

Delir cu ciocănitoare

Odată am văzut o pasăre. Nu, nu am tras cu praștia-n ea și nici n-am lovit-o. Motivele țineau atât de lipsa totală a praștiei din preajma mea, cât și de vârsta la acel moment. Vârsta mea, nu a ei. Acel moment a fost relativ recent, când eram prea mare să prăștiez păsări, iar chestia cu… Continuă să citești Delir cu ciocănitoare

Evaluează asta:

Oamenii care vorbesc

Cică la un spectacol de striptiz îți poți da seama foarte ușor dacă în sală e un șrinc: e ăla care se uită nu pe scenă, ci la spectatori. Mă văitam acum ceva timp că în meseria asta emoțiile autentice sunt cumva estompate de percepția profesionistului, care vede, aude și interpretează lucrurile altfel decât un… Continuă să citești Oamenii care vorbesc

Evaluează asta:

Datornici și datorii de recuperat

Îmi vine în mine o scenă recentă de la un joc escape la care am participat. Camera era destul de întunecoasă și într-un colț și mai întunecos era un schelet de plastic. Fiind în dreapta intrării, eu la el am ajuns primul. L-am pipăit fără rușine, dar era întuneric acolo și nu vedeam mare lucru.… Continuă să citești Datornici și datorii de recuperat

Evaluează asta:

După ce pleci de la terapie. Fragment

Uite ce drăguț scriu unii, și mai au și bunătatea să îmi trimită ce scriu, atunci când eu sunt prea handipacpac și nu știu să programez postări pe blog sâmbătă, iar pe urmă plec aiurea: Pentru că a trecut sâmbăta și nu e nicio postare, mă autobag în seamă și zic: Mă întorceam acasă după… Continuă să citești După ce pleci de la terapie. Fragment

Evaluează asta: