Poveste cu un prințișor orfan

Zilele trecute a suflat o pală de vânt şi a luat praful de pe o amintire de demult. Era în perioada când Ioana, pentru că nu aveam loc de întors, stătea la bunici, iar noi o vizitam o dată la două săptămâni, că atâţia bani de bilete de autobuz aveam. Când avea deja vreo trei… Continuă să citești Poveste cu un prințișor orfan

Evaluează asta:

Despre cum să nu mergi mai departe

Era odată un om, care avea şi el un punct de vedere. Nu vă închipuiţi că era un punct, cum pui pe hârtie cu creionul. Nu, era un ditamai bolovanul, pentru că punctul lui de vedere era greu şi mare, cum se cuvine pentru un punct de vedere important. Şi era atât de preţios şi… Continuă să citești Despre cum să nu mergi mai departe

Evaluează asta:

Fragment (X). Despre lume în patru replici

Acum, de ce să nu recunosc, îmi place şi mie uneori să întreb ce părere mai au oamenii despre locul ăsta unde îmi deversez producţiile şi emanaţiile. Şi, cumva, sunt destul de des dezamăgit. O prietenă care a fost moaşa blogului îmi spune recent: Să ştii, cam unul din cinci articole mă doare. Cam atât.… Continuă să citești Fragment (X). Despre lume în patru replici

Evaluează asta:

Max, eu și cireșii

Un lucru care mi s-a părut mereu uimitor la mine a fost inconstanţa. Îmi schimb atât de des atitudinea faţă de oameni şi lucruri, de cele mai multe ori fără să fiu şi conştient de asta, încât mă întreb dacă nu cumva am halatul greşit… Ioana zice că mă comport haotic neutru, adică fac de… Continuă să citești Max, eu și cireșii

Evaluează asta:

Cu bomba în cap

Un experiment pe oameni: li s-a spus că au de ales. Fie vor primi un stimul puţin dureros, dar nu vor alege când îl vor primi, fie vor primi un stimul foarte dureros, dar vor putea alege ei când va fi aplicat. Toţi au ales a doua variantă: să mă doară tare, dar să aleg… Continuă să citești Cu bomba în cap

Evaluează asta:

Cum să vrei ce trebuie

Doamna e cam de vârsta mea. Dacă nu mă uit cu atenţie, nu văd bine limita între faţa ei şi peretele din spate. Sunt amândouă cam în aceeaşi nuanţă de alb-murdar de perete de spital. Anemică. Anemică rău. Doctoriţa care m-a chemat la ea îmi spune că doamna a făcut o creştere tensională mare în… Continuă să citești Cum să vrei ce trebuie

Evaluează asta:

Maturizarea lui Pinocchio

Prima mea carte citită într-o zi, care a fost şi prima carte citită în viaţa mea, a fost Pinocchio. Poate din cauză că a fost prima, a avut un impact enorm asupra mea. Deşi nu am mai citit-o decât o dată de atunci, încă o ţin minte destul de bine. Drept însă că abia după… Continuă să citești Maturizarea lui Pinocchio

Evaluează asta: