Olville rămăsese departe în urma lor. Mergeau la pas acum, alături de drumul principal, prin pădure, să nu fie văzuți dacă erau patrule trimise în căutarea lor.Antitona vorbea. În sfârșit vorbea. Despre tot şi toate. Avea de spus ceva despre copacii printre care treceau, despre un şanţ peste care sărea calul, despre cal cum merge…… Continuă să citești Pădurea
Târguiala
-Va trebui să plecăm amândoi din Olville. Cei doi stăteau pe un trunchi de copac, la o sută de paşi de garnizoană. Găsiseră un pâlc de copaci care îi ascundea şi Mithril îi făcuse semn Antitonei să se aşeze. Avea nevoie de timp să-şi facă un plan. Avea nevoie în primul rând de bani. Furase…… Continuă să citești Târguiala
Fuga (final)
Antitona știa că orcul nu se mai întoarce după ea. Putea să audă vorbele din spatele vorbelor. Felul cum îi spusese să îl aştepte. Vorbele pe care le spusese. Felul cum se uitase la ea când plecase. Îi luase oglinda. Toate astea îi spuneau că îl aştepta degeaba. Va pleca din garnizoană fără ea, îndată…… Continuă să citești Fuga (final)
Fuga (continuare)
Mithril ieşi din celulă după ce paznicul trânti uşa închisorii. Cu luare-aminte, privi în jur. Uşi de celule, la fel cu a lui. În stânga mai erau încă trei uşi. În dreapta mai erau două, apoi coridorul cotea la stânga. Pesemne că la capăt era uşa de ieşire spre restul clădirii. Porni cu paşi moi.…… Continuă să citești Fuga (continuare)
Fuga
Întunericul nu era atât de des cum i se păruse la început. Acum putea vedea mai bine cămăruţa în care era. De fapt celula. Era o celulă de închisoare. Mai fusese închis şi recunoştea imediat o celulă de închisoare. Era oare în închisoarea din Olville?Altă dată ieșise fără să ceară voie de la cei care…… Continuă să citești Fuga
408 – Refound. Noua mea lume
De mai mult de un an şi jumătate m-am mutat din lumea în care trăisem timp de jumătate de veac. Nu chiar de tot, că dările tot trebuie plătite şi obligaţiile achitate. Dar măcar pe jumătate, tot m-am mutat.De ce m-am mutat, e simplu. Locul unde am ajuns e atât de altfel încântător decât lumea…… Continuă să citești 408 – Refound. Noua mea lume
Când se termină cuvintele
Sunt cabotin. Nu pot să nu scriu ceva pentru cititorii, mulți-puțini, care sunteți. Ultimele patru sau cinci postări au fost scrise în urmă cu niște săptămâni și s-au terminat. Cu cea de azi, ar fi 406. Asta e o postare de care, prevăzător cum sunt, am prevăzut că voi avea cândva nevoie. Acel cândva a…… Continuă să citești Când se termină cuvintele
