Despre respect. Cea mai slabă verigă.

O bună parte din cercetarea pe care o fac asupra unei populaţii cu care mă întâlnesc prima oară se face prin ecranul teveului. Adică stau frumuşel la orizontală şi mă uit la ştiri şi la tocşouri şi la reclame. Bun, bibisi pot să văd şi acasă la mine, nu tre să mă duc în Iuchei.… Continuă să citești Despre respect. Cea mai slabă verigă.

Evaluează asta:

Incomparabilii

Cred că sunt fascinat de cuvinte pentru că seamănă cu instrumentele şi uneltele. Sau cu piesele lego. Poţi să le pui mereu în altă ordine, deşi sunt tot alea, şi mereu iese altceva. Cu un instrument poţi face mereu altceva, după cum vrei să îl foloseşti. Poate de aia lucrurile finite îmi plac mai puţin.… Continuă să citești Incomparabilii

Evaluează asta:

Cu așchia în deget

Cred că am mai povestit eu pe aici cum un copil avea o aşchie în deget şi nu îşi lăsa părinţii să i-o scoată cu un ac şi insista să pună doar spirt, în speranţa naivă că va trece.. şi aşchia a produs ditai buboiul cu puroi şi durerea a fost aşa mare că până… Continuă să citești Cu așchia în deget

Evaluează asta:

Sarcina de cincizeci de ani

Câteodată, oricât ai vrea să nu, meseria asta îţi pune capac. Când  constaţi că, orice şcoală ai avea, oricâtă experienţă ţi-ar dospi prin neuroni, oricâtă bunăvoinţă ţi-ar ţâşni prin toţi porii, tot nu poţi face nimic. Pentru că ai intrat în scenă în actul trei, personajele sunt deja conturate, pe traiectoria lor bine stabilită şi… Continuă să citești Sarcina de cincizeci de ani

Evaluează asta:

Există oare anti-matematică?

Ca să o pornesc de unde e bine, îmi aduc aminte nişte ore din liceu, la o materie pe care nu aveam de ce să o învăţam la profilul nostru. Metoda de predare a tovarăşei profesoare era cam aşa: se ducea în fundul clasei, scotea la tablă o elevă şi îi dicta ce să scrie.… Continuă să citești Există oare anti-matematică?

Evaluează asta:

Cazinoul vieții

Acum patrujde ani, în curtea celor şapte blocuri unde stăteam, se juca mai ales fotbal. Eram mulţi copii acolo, majoritatea decreţei şi postdecreţei. Curtea avea vreo trei sute de metri pe lung şi vreo cincizeci pe lat. Iar duminică nu erau deloc maşini. Loc suficient pentru vreo patru sau chiar cinci terenuri, cu bare făcute… Continuă să citești Cazinoul vieții

Evaluează asta:

Incoerențe. Sprâncene. Unșpe metri.

Oricât mi-am promis că nu voi scrie despre o anumită persoană, tot sunt nevoit să împărtăşesc o amintire. Eram rezident cu caş (deloc cash) la gură, începeam să deschid ochii şi să descopăr lumea psihiatriei. Şi aveam, firesc, o întrebare mereu în minte şi în vorbă: De ce? De ce apare boala psihică? De ce… Continuă să citești Incoerențe. Sprâncene. Unșpe metri.

Evaluează asta: