Într-una din lumile Spaţiale, Asimov descrie o civilizaţie în care copiii sunt făcuţi în eprubetă, gestaţi în nişte utere artificiale, scoşi de acolo şi predaţi unor roboţi care au grijă de ei. Sunt scoşi în lume doar un număr limitat de copii, funcţie de populaţia adultă, care nu depăşeşte 20k de oameni. Pe o întreagă…… Continuă să citești Singur. Eu cu mine.
Mă numesc 19. Covid 19. Delir cu numere.
Undeva în Pendul, Eco are un dialog genial între două personaje. Un personaj care găsește tot felul de legături între distanțe și suprafețe, din acelea care apăreau pe vremuri în Amintiri despre viitor. Știți voi, gen dacă înmulțești înălțimea piramidei lui Kheops cu dublul ariei amprentei pe pământ, obții a mia parte din distanța până…… Continuă să citești Mă numesc 19. Covid 19. Delir cu numere.
Un zid care nu se înfioară de-a ta spaimă, băi covid!
E un joc pe calculator sau tabletă. Se numeşte The Plague. Adică termenul din engleză pentru ciumă. Generic pentru orice boală care se transmite de la om la om, adică boală infecţioasă sau parazitară. Jocul e simpluţ şi, normal, l-am jucat şi eu. Spre marea mea ruşine, de mai multe ori. Recunosc. Ca jucător de…… Continuă să citești Un zid care nu se înfioară de-a ta spaimă, băi covid!
Învățături
Afară se întunecase, iar prin intrarea în turn se vedea lumina gălbuie a lui Chaand cum pătrunde dintr-o parte şi luminează puţin camera. Mithril, care ieşise primul pe puntea care ducea la mal, se opri dintr-o dată şi se ascunse în umbra intrării. Pe malul lacului apăruseră cinci siluete la fel, în robe lungi, luminate…… Continuă să citești Învățături
Colecționarul
La fel de rotundă, încăperea de jos era ultima. Nicio scară nu mai urma în jos. Singurul lucru de pe podea era un ghiveci de marmură din care îşi ridica tulpina o floare de un roşu aprins. De cum coborî scările, Antitona simţi magia florii, o atingere diferită de tot ce simţise până atunci. Era…… Continuă să citești Colecționarul
Lumile
Stăteau pe malul marelui lac, undeva în mijlocul mlaştinilor. Luciul întins de apă era acoperit de aceeaşi ceaţă groasă care părea că scoate mereu aburi. Soarele care apunea nu se vedea în apa acoperită de ceaţă. Ierburile înalte de pe întregul mal făceau zid în jurul apei. Cei patru avuseseră nevoie de marea spadă a…… Continuă să citești Lumile
Vrăjitoarea
Era un fel de potecă năpădită de buruieni, care abia se ghicea. Ocolea lacul destul de aproape de mal, aşa că puteau vedea tot timpul cabana. În stânga lor se întindea mlaştina, acoperită, ca şi lacul, de ceaţa cenuşie care plutea încet. Aerul era la fel de apăsător, iar sunetele erau la fel de asurzite.…… Continuă să citești Vrăjitoarea
