Cum să stai activ pe parapet

Scene de la campionatul mondial de fotbal din 94 îmi vin în minte ca să pornesc de undeva. Era în Iuesei, se juca fotbalul pe care americanii îl numesc socăr şi tribunele erau în majoritate goale, la majoritatea meciurilor. Americanii nu erau tentaţi, în marea lor majoritate, să se ducă să vadă ceva care nu… Continuă să citești Cum să stai activ pe parapet

Evaluează asta:

Poveste cu un prințișor orfan

Zilele trecute a suflat o pală de vânt şi a luat praful de pe o amintire de demult. Era în perioada când Ioana, pentru că nu aveam loc de întors, stătea la bunici, iar noi o vizitam o dată la două săptămâni, că atâţia bani de bilete de autobuz aveam. Când avea deja vreo trei… Continuă să citești Poveste cu un prințișor orfan

Evaluează asta:

Cum să arzi un eretic. De ziua Bastiliei

Nu pot să bag mâna-n foc că a fost adevărat ce urmează să povestesc. Dar, cum ne învaţă înţelepciunea strămoşilor, dacă n-ar fi fost nu am fi povestit, că nici fum fără foc. Am aflat povestea de la o prietenă, care a aflat de la o prietenă care a fost în miezul acţiunii. Dar, cumva,… Continuă să citești Cum să arzi un eretic. De ziua Bastiliei

Evaluează asta:

Despre cum să nu mergi mai departe

Era odată un om, care avea şi el un punct de vedere. Nu vă închipuiţi că era un punct, cum pui pe hârtie cu creionul. Nu, era un ditamai bolovanul, pentru că punctul lui de vedere era greu şi mare, cum se cuvine pentru un punct de vedere important. Şi era atât de preţios şi… Continuă să citești Despre cum să nu mergi mai departe

Evaluează asta:

Fragment (X). Despre lume în patru replici

Acum, de ce să nu recunosc, îmi place şi mie uneori să întreb ce părere mai au oamenii despre locul ăsta unde îmi deversez producţiile şi emanaţiile. Şi, cumva, sunt destul de des dezamăgit. O prietenă care a fost moaşa blogului îmi spune recent: Să ştii, cam unul din cinci articole mă doare. Cam atât.… Continuă să citești Fragment (X). Despre lume în patru replici

Evaluează asta:

O mamă perfectă. Un joc ratat.

Dacă e să mă iau după spusele maică-mii, şi nu văd de ce să nu, prima mea poveste pe care am ascultat-o până am ştiut-o pe dinafară a fost Capra cu trei iezi. Eu nu mai ţin minte decât vag imaginea unei cărţi enorme (pentru ochii mei de copil) cu ilustraţii mari. Probabil atunci a… Continuă să citești O mamă perfectă. Un joc ratat.

Evaluează asta:

Scheletul unui vis frumos

Ceva mai mult de trei ani în urmă eram tare supărat pe niște oameni din turismul românesc. Erau cei care se ocupaseră (sau nu deloc) de turisticizarea cetății Râșnov. Și cel mai mult mă supăraseră chicioșeniile și anacronismele cumplite, gen cola medievală, la care stai să te uiți și nu te lămurești, vrei să treci… Continuă să citești Scheletul unui vis frumos

Evaluează asta: