Inadaptarea celui perfect adaptat

O discuție recentă cu o mai tânără colegă de meserie mi-a deschis o nouă perspectivă. Vorbeam de o persoană cunoscută ambilor și de trăsăturile de personalitate ale respectivei persoane. Am căzut de acord cu privire la ele, dar a rămas o temă suspandiu. Anume: cum ajunge un om să fie într-un anumit fel? Adică: vedem… Continuă să citești Inadaptarea celui perfect adaptat

Evaluează asta:

Consultație, diagnostic, tratament. Made in Ro

De niște ani buni încoace, corasonul meu dă rateuri, așa că am de luat dimineața și seara ceva pastiluțe. Intru în farmacia din care îmi iau pastiluțele de ceva timp. Fiind așezată la fundul celor două spitale, 4,5 se numește unul, 4,5 celălalt, de obicei e goală. De data asta doamna farmacistă, care mă tutuie nonșalant… Continuă să citești Consultație, diagnostic, tratament. Made in Ro

Evaluează asta:

Amintirea traumei

De vreo câteva săptămâni mă tot izbesc de o temă pe care am tot ignorat-o până acum. Probabil e o chestie de vârstă, probabil acum era momentul să mă gândesc la asta. Dar să procedăm cronologic. Iar pornesc de la prietenul meu de care a mai fost vorba cu două-trei postări în urmă. De la… Continuă să citești Amintirea traumei

Evaluează asta:

Copilul-pancartă

O să încep cu o zicere deșteaptă, din păcate doar auzită, nu și produsă: Îmi e îngrozitor de frică de lucrurile care sunt făcute pentru mine fără să fiu consultat și eu. Deștept rău! Probabil în afară de pasionații istoriei șahului și de cititorii de Ilf și Petrov, nimeni nu știe cine a fost Capablanca.… Continuă să citești Copilul-pancartă

Evaluează asta:

Omul aude ce vrea să audă

Două amintiri personale. Una veche și profesională, povestită de mine în grămezi de împrejurări, cu scuze anticipate pentru cei care au auzit-o anterior. Alta nouă și muzicală de suflet. Legătura dintre ele  și explicația titlului le aflați la final, ca la thriller-ul ăla scris de Gala Galaction, ăla cu sugarul și vulturii. Numai bun de… Continuă să citești Omul aude ce vrea să audă

Evaluează asta:

Să fie totul ca-nainte

Am citit cu mult timp în urmă, într-o carte adâncă, de ce se întâmplă unele lucruri inexplicabile. Un cui și un tablou stau de vorbă, își dau seama că nu prea au multe subiecte comune, și decid să nu mai vorbească unul cu altul. Cam cât? Și stabilesc ei, de comun acord, o dată aleasă… Continuă să citești Să fie totul ca-nainte

Evaluează asta:

Umbra lui Hoțul. La aeroport

Alaltăieri mi s-a revelat, prin vocea și capacitatea de observare a fie-mii, explicația unui mister. Care mă chinuia de vreo cinșpe ani prin lipsa de explicații. O să pară pueril, dar chiar mă chinuia întrebarea: de ce, dintre toate națiile pământului cu care am fost partener de zbor, doar noi ne îngrămădim la ieșirea din… Continuă să citești Umbra lui Hoțul. La aeroport

Evaluează asta: