Pe trecerea de pietoni

Aș fi început cu prima pagină din Vițelul de aur al lui Ilf și Petrov. Acolo e vorba de pietoni și de autovehicule. Pietonii sunt niște ființe pașnice, mișunând de colo-colo cu treburile lor și inventând diverse lucruri folositoare. Printre care și mașinile, lucruri inventate de pietoni, care circulă bezmetic și îi calcă pe pașnicii… Continuă să citești Pe trecerea de pietoni

Evaluează asta:

NU simțiți. Gândiți. DOAR pozitiv.

Banc: plecam de acasă spre serviciu și am văzut doi inși care îl băteau pe altul. Eram grăbit și în întârziere, mai și ploua puțin, ce să mă bag? Am plecat și mi-am văzut de treabă… pe la prânz am ieșit la un covrig și am văzut patru inși care băteau pe unul. Am zis… Continuă să citești NU simțiți. Gândiți. DOAR pozitiv.

Evaluează asta:

Când „nu” devine „da”. Condiționat.

O scenă absolut banală, la care am asistat cu niște ani în urmă și care mi-a rămas undeva pe fundul unui neuron. Acum, habar n-am de ce, a gestat o idee. O mamă și un băiat ca la vreo 9-10 ani, într-un supermarșe. Mama împinge. Un căruț cu niște produse. În spatele ei, băiatul se… Continuă să citești Când „nu” devine „da”. Condiționat.

Evaluează asta:

Împăratul unui univers pitic

Puțină continuare la copilul pus în fruntea ierarhiei familiei. Când ajunge la locul faptei, ceea ce vede de obicei Cesar e un câine cu un comportament neobișnuit. Fie că e agresiv, fie că e timid, fie că e supraentuziasmat, fie că latră ca un dement, fie că sare gardul, fie că sare la oameni, câini,… Continuă să citești Împăratul unui univers pitic

Evaluează asta:

Copilul șef de haită

Intuiția îmi zice să încep cu Cesar, deși scena de pornire e de zilele trecute, surprinsă în scuba. Am mai făcut eu referire aici, dar demultișor, la Cesar Millan. Ăsta e un mexican deștept, care s-a strecurat în State și a prestat coafură la câini. Pe urmă, cine știe cum, a făcut rost de un… Continuă să citești Copilul șef de haită

Evaluează asta:

Când ai voie să fii altcineva?

Ieri dimineață m-a pocnit începutul postării ăsteia. O aveam, o clocisem, dar nu știam de unde s-o pornesc. Voiam să scriu despre oamenii care sunt internați în acel spital și care cerșesc prin curtea lui. Pentru mine, care din 1997 am străbătut curtea pe jumate, până la secția I, timp de cinci ani, și apoi… Continuă să citești Când ai voie să fii altcineva?

Evaluează asta:

Furnica la picnic. Pe marginea drumului.

Încep să mă simt tot mai mult ca o furnică pe un câmp întins… Există o carte, Picnic la marginea drumului. E scrisă de niște frățiori ruși, Arcadi și Boris. E o carte sf, pe care am citit-o când eram necopt și am recitit-o după coacere. S-a făcut și un film. Tarkovsky l-a prea politizat… Continuă să citești Furnica la picnic. Pe marginea drumului.

Evaluează asta: