Ploaia care nu ascultă

Ziceam că, uneori, copilul care a crescut și a devenit adult este, pentru părinte, ca o parte a corpului propriu care nu îl mai ascultă. Și constată fenomenul cu ciudă și cu amară resemnare: uite, l-am crescut, m-am chinuit cu el, am sacrificat o grămadă ca să îi fie bine și acum uite cum mă… Continuă să citești Ploaia care nu ascultă

Evaluează asta:

Locul unde cuvintele nu răzbat

Una scurtă și concisă, de miercuri seara, cu țintă precisă și redusă la colegi de meserie, dar importantă, că e vorba de viață sau moarte. Poate din cauză că nu prea mă reped la rețetar când văd un om în suferință și pentru că am cel mai mare respect pentru psihologie și psihologi, câțiva dintre… Continuă să citești Locul unde cuvintele nu răzbat

Evaluează asta:

1000 de cuvinte. Mâna care nu ascultă

Debarcaderul de unde pornesc e unul trist, dar de undeva trebuie să pornesc și eu. Și e unul logic, având în vedere unde vreau să ajung. Plus scena de zilele trecute, când am fost solicitat la un consult pentru simplul motiv că tatăl unei paciente a venit la spital și i-a spus medicului că fiica… Continuă să citești 1000 de cuvinte. Mâna care nu ascultă

Evaluează asta:

Pe trecerea de pietoni

Aș fi început cu prima pagină din Vițelul de aur al lui Ilf și Petrov. Acolo e vorba de pietoni și de autovehicule. Pietonii sunt niște ființe pașnice, mișunând de colo-colo cu treburile lor și inventând diverse lucruri folositoare. Printre care și mașinile, lucruri inventate de pietoni, care circulă bezmetic și îi calcă pe pașnicii… Continuă să citești Pe trecerea de pietoni

Evaluează asta:

În cheia sol. Viața ca o partitură

Am mai povestit cum toarșa de muzică m-a amenințat că mă lasă corijent dacă nu mă duc la cor. Iar când mi-a auzit ghiersul mi-a făcut semn discret să părăsesc incinta. Tot de la orele de muzică din generală îmi aduc aminte cretinitatea cu mișcările din mână în doi și patru timpi, când o clasă… Continuă să citești În cheia sol. Viața ca o partitură

Evaluează asta:

Delir cu ciocănitoare

Odată am văzut o pasăre. Nu, nu am tras cu praștia-n ea și nici n-am lovit-o. Motivele țineau atât de lipsa totală a praștiei din preajma mea, cât și de vârsta la acel moment. Vârsta mea, nu a ei. Acel moment a fost relativ recent, când eram prea mare să prăștiez păsări, iar chestia cu… Continuă să citești Delir cu ciocănitoare

Evaluează asta:

NU simțiți. Gândiți. DOAR pozitiv.

Banc: plecam de acasă spre serviciu și am văzut doi inși care îl băteau pe altul. Eram grăbit și în întârziere, mai și ploua puțin, ce să mă bag? Am plecat și mi-am văzut de treabă… pe la prânz am ieșit la un covrig și am văzut patru inși care băteau pe unul. Am zis… Continuă să citești NU simțiți. Gândiți. DOAR pozitiv.

Evaluează asta: