O să scriu puțin despre temele scrise pentru acasă. Eu personal am fost terorizat de ele. Pe de o parte din cauza primelor zece minute din fiecare oră, în care respectivul cadru didactic se plimba printre bănci și se uita la caiete, evident fără să vadă nimic, la mituirea conștiinței și citind limbajul corpului în căutarea unui vinovat care nu și-a făcut datoria, dar pe de altă parte din cauza lui taică-meu, care nu avea de verificat temele a treijde copii, ci doar a unuia. Și o făcea, hai nu la sânge, dar la lacrimi da. Iar ultima seară de vacanța de vară era coșmarică: Ia adu-mi și mie să văd ce ai avut de făcut în vacanță… că mâine începe școala… De parcă vacanța e pentru teme.
Tema în sine e ceva folositor. Ți se spune să exersezi singur ceea ce ți s-a predat. În opinia mea, alegerea temei intră în datoria învățătorului, pentru că știința și experiența îi spun ce anume e de făcut pentru ca învățăcelul să învețe cât mai bine. Și totul ar fi bine, pentru că s-ar păstra în legile naturale, în care părintele predă niște lecții copiilor, care le învață sau nu, și în funcție de cât de bine învață și exersează, vor supraviețui sau nu.
Nu există nicio mamă-animal care să își verifice puiul dacă a învățat să fugă și să se bată, să verifice dacă își ține ghearele curate și dacă are grijă să facă destul exercițiu ca să se mențină în formă. Ea îi arată cum și e treaba lui să facă, fără să fie verificat. Dacă face cum spune ea, supraviețuiește. Dacă nu, nu.
Omenirea a inventat neîncrederea, lipsa de respect și verificarea temelor. Și vânarea greșelilor. Și sentimentul de superioritate care vine din descoperirea greșelilor celuilalt. Omul a învățat să se simtă bine când îl face pe alt om să se simtă prins cu greșeala. Iar școala s-a transformat în fabrică de dat teme și de dovedit că școlarul nu își face tema și nu învață. Și dacă nu îți faci tema, supraviețuiești, dar ești făcut de litera a treia. Eventual în fața clasei.
Câteodată, când simt că e cazul, mai fac și eu așa ceva, adică colaboratorul meu pleacă cu o temă pentru acasă. Dar încerc pe cât posibil să nu mai aduc vorba de ea. E treaba mea să creez tema, e treaba celuilalt să o facă. E treaba celuilalt să spună dacă a avut o problemă sau dacă vrea să o discutăm. Evident că mă interesează dacă o face, dar nu e treaba mea dacă o face sau nu. Și nici nu pot să o fac în locul lui.
Zilele trecute o colaboratoare a avut de făcut o temă. Titlul a fost așa pentru că, la fel cu prea mulți oameni din jur, ea nu știa cine vrea să fie. Se mulțumea să fie ceea ce voiau alții să fie. A vrut să citesc tema, deși abia spre sfârșitul întâlnirii am vorbit puțin de ea. Și mi s-a părut așa de fain scrisă, încât i-am cerut voie să o postez aici. Și mi-a dat voie.
Cine vreau să fiu EU…!?
Vreau să fiu omul care sunt deja, dar pe care încă nu l-am descoperit, fără a mă simți vinovată pentru asta.
Vreau să fiu un om determinat, care își susține cu tărie și cu argumente logice punctul de vedere, fără a-i răni gratuit pe ceilalți.
Vreau să fiu un om liber de prejudecăți.
Vreau să înlătur masca purtată și să mă simt confortabil cu cine sunt, cu ceea ce sunt.
Vreau să pot vedea și partea plină a paharului, să mă împac cu trecutul, să privesc cu optimism viitorul și să trăiesc prezentul.
Vreau să fiu mai hotărâtă în luarea unor decizii, fără a le amâna la nesfârșit, și în a face lucrurile care îmi fac plăcere, fără ezitări, remușcări sau încercări de a împăca pe toată lumea.
Vreau să am mai multă încredere în mine și în ceea ce pot să fac..
Vreau să învăț să mă mulțumesc cu ceea ce am, fără veșnice nemulțumiri.
Vreau să îmi pot organiza timpul eficient.
Vreau să fiu pâinea caldă și rumenă…
Poienita lu' Ene 
Da…e ca din carti asa cum ar trebui sa fie sau in cartile din alte vremuri. In schimb, unii au trait in societatea in care se cerea performanta. Performanta de multe ori inseamna si aceste „umilinte” ale elevului care nu si-a facut tema. Si uneori dadeau si rezultate, ambitionandu-l.
Stiu perfect si eu fazele cu profesorii care te ghiceau din prima ca nu ai invatat, si dintr-o anumita rautate iti dadeau un rezultat de nu iti venea sa te duci acasa. Dar, stiti care era problema cu acei profesori? Era ca, dintr-o multime de copii care aveau parinti care lucrau in comert si aduceau portocale eu eram aceea care nu avea acest „atuu”.
Trebuia sa dea si madame profesoara un exemplu negativ, deoarece nu puteam lua toti 10.
Asta era o hiba a sistemului de atunci. Cu sacosile. Si fiecare timp cu ale lui. Ba cu plicurile, acum cu conturile etc.
Insa, nu zice nimeni sa te lasi pe tanjeala sau tanjala :)) (si eu am avut o problema de gen) performanta se face cu mult exercitiu, nu stiu cum sa spun…pana la sacrificiu.
Asa au facut gimnastele, asa au facut multi din sportul romanesc, oamenii de stiinta, oamenii bine pregatiti… insa cu antrenamente, antrenori, doctori, profesori, un intreg sistem, care la noi nu mai exista, nu mai functioneaza, nu mai interfereaza.
Daca vom merge cu generatiile viitoare doar cu ce doresc ei si viseaza sau ce vad la televizor nu vor fi generatii care sa mearga mai departe. Maimutele nu isi taie unghiile fiindca nu au nevoie. In schimb o mama sau o scoala ar trebui sa ii invete fiindca suntem totusi oameni si suntem intr-o lume civilizata. In schimb lectiile de sexologie am inteles ca trebuie incluse in programa scolara.
Si pornind de la individ ajungem la societate si tot asa…
Anumite companii si societatea insasi cer un anumit tip de oameni.
Lumea nu zice nimic, insa taxeaza. Te exclude. Iti va spune frumos ca postul s-a ocupat, din pacate.
O prietena mi-a zis odata „Mai bine esti cu lumea, decat in afara ei”
Lucruri frumoase care ti se spun priveste un cer senin, vezi coltul ala cu flori…ce frumos…insa facturile incep sa iti curga, iti va veni chiria pentru ca nu vor mai fi proprietari, banii de medicamente ooo si ce frumos si am vrut sa fiu un om bun, care nu ma cunosc si nici nu stiu ce vrea lumea de la mine.
Si am logica mea, dar sunt in afara logicii lumii. Si ma multumesc cu nenorocirile mele care au fost mai multe decat cele bune care le-a oferit acest sistem de 20 de ani incoace.
Si daca s-au folosit sa infiripe neincrederea a fost ca sa fim mai usor prostiti si furati. Si au reusit.
Si asta dintr-o nenorocire ca a fost sa ma nasc si sa traiesc in continuare in Romania.