Bancuri. La bloc.

O să scriu două întâmplări ca niște bancuri de la bloc. Din fericire, unul chiar e banc. Din nefericire, altul chiar nu e banc. Dacă știți care e bancul, atunci nu are rost să ghiciți. Dacă nu știți, atunci încercați să ghiciți. Sau întrebați pe cei care știu care e bancul. Oricum, dacă veți fi destui destul de nelămuriți, promit să vă spun care e care.

Păi cică trei tineri avocați reusesc să ia examenul de barou și hotărăsc să sărbătorească la unul din ei acasă. Mai o bere, mai un mic, mai o bere, mai un vin, până se matolesc destul de semnificativ și se decid să joace ceva cărți. Ce? Păi poker nu că suntem prea beți, mai bine popa-prostul pe pedepse. Unul pierde, iar ceilalți îi dau pedeapsă să își pună clăparii și schiurile și să se dea pe scările blocului în jos. Îmbibat bine cu etanol fiind, i se pare că e o idee bună. Își pune clăparii, se pune pe schiuri, se dă până pe odihna scărilor, ia curba pe schiuri, el știe cum face stânga și se lansează ca la slalomul super-giga-ultra-uriaș. Atât că prima în care se oprește e o babă care ieșea din apartamentul ei, în drum spre treburile ei băbești… învălmășeală, schiuri, babă, avocat beat, toate se amestecă delicios. Urlete, văicăreli, tot tacâmul. Așa că hai cu salvarea cu baba la spital, și noi hai cu toții acasă, că am făcut-o de oaie, să ne culcăm, că suntem muci de beți…

A doua zi, treziți din cele intoxicații, cei trei se decid să viziteze pacienta pe care o internaseră, să vadă dacă are nevoie de ceva. Intră în secția respectivă, se duc la patul unde o lăsaseră aseară… patul gol! Hait, că a murit baba, să vezi acum procuratură și anchete și vai de capul nostru… fuga la asistenta șefă: Doamnă, unde e pacienta pe care am adus-o aseară, cea accidentată?

-A, (zice șefa), nicio problemă, nu vă îngrijorați! Totul e în regulă cu doamna, nu are nimic la corp. Atâta că a fost transferată la psihiatrie, că tot zicea că a venit unul cu schiurile peste ea când a ieșit pe scara blocului din apartament. Ziceți și dumneavoastră.

Păi cică un moș face un accident vascular. Seara fiind, doamna și tovarășa lui de viață decide că e prea târziu să cheme salvarea, în mintea ei salvarea fiind o chestie pe care o chemi cu bun simț, în orele de program, că au și oamenii ăia case și familii. Fiind în imposibilitate de a-l ridica pe moș de jos, pe bază de diferență de categorie de greutate, și nedorind să deranjeze nici vecinii, nici copiii proprii și personali, îi pune o pernă sub cap și îl acoperă cu o pătură, să nu îi fie frig așa cum zace el pe podeaua bucătăriei. Evident că, în urma accidentului vascular, omul nu era în măsură să protesteze la tratamentul și la lipsa tratamentului la care era supus.

Dimineața pe răcoare apare fiica celor doi, care anunță ca orice om în toate mințile salvarea. Care salvare apare, iar prima doamnă care intră îl vede pe domnul cu accident vascular care zăcea pe jos în bucătărie și urlă din adâncul plămânilor: Intoxicație!!! Cu monoxid de carbon!!! Evacuați clădirea!!! Urmează o întreagă tevatură, cu sirene și tot tacâmul, anunțarea lui nenea ISU, evacuarea clădirii, vecinii care ieșeau ca furnicile din mușuroi când bagi un băț în el. Singurul nederanjat era moșul care asista ușor confuz la toată desfășurarea de forțe… neînțelegând cum o centrală termică de apartament poate furniza atâta monoxid de carbon cât să intoxice un bloc întreg…

Iar la terminarea alarmei, omul a fost scos pe targă și dus la spital, printre cele două rânduri de vecini care se îngrămădeau disciplinați în dezordine să arunce o ultimă privire intoxicatului, luându-i în acest sens și ultima picătură de aer necontaminat cu monoxid de carbon.