Ce poţi cere unui lucru preţios decât să continue să existe?

În felul ei delicat, muza blogului îmi spune printre rânduri şi foarte pe departe că ar fi bine să mai scriu nu doar pentru plăcerea mea, ci şi pentru cei care vizitează poieniţa, care poate nu au chef să citească deambulările mele ludico-computeristice. Sau aşa îmi închipui eu, paranoid din fire… Subiectul de azi ar… Continuă să citești Ce poţi cere unui lucru preţios decât să continue să existe?

Evaluează asta:

Trebuie să fii foarte deştept ca să poţi să te faci că eşti atât de prost!

Cred că era în urmă cu doi ani când un coleg mi-a arătat pe iutiub un fel de desen animat aproape fără animaţie, cu doi roboţi diformi şi caraghioşi, care vorbeau urât peste poate.

 Cadrul vizionării era destul de prost, cu gălăgie şi lume multă în jur, colegul nu putea să dea sonorul mai tare că ne auzeau toţi ce porcării bipuite ascultam, aşa că impresia a fost dezamăgitoare. Păstrând proporţiile, cam ca reacţia pe care am avut-o când, la 16 ani, colegul meu de liceu, Sapi, mi-a dat să ascult prima oară în viaţă Comfortably numb. Îmi amintesc şi acum. L-am întrebat candid: Şi asta cum se dansează? Parcă m-am înroşit la faţă acum când scriu… de ruşine. … Continuă să citești

Iubire mare

Încerc să pun în cuvinte, logice prin esenţa lor, un fenomen ilogic. Ca să încep aşa cum ştiu, de departe, o să pun aici o mică povestioară: Era odată un flăcău care s-a dus la tatăl lui şi i-a spus: -Tată, eu mă însor. -Bravo, măi, flăcău, era şi timpul să te însori. Dar pe… Continuă să citești Iubire mare

Evaluează asta:

De-a râsu’ plânsu’. Perfect omenesc

Când vine vorba de zâmbet, îmi vin două asocieri. Prima e cu o povestioară sf, în care oamenii, nişte mari dezvoltaţi tehnologic, ajung pe o planetă cu nişte hominizi primitivi, care, când văd nava aterizând şi pe oameni ieşind din ea, le zâmbesc în cor. Încurajaţi de zâmbetul băştinaşilor, oamenii pornesc să îşi desfăşoare capul… Continuă să citești De-a râsu’ plânsu’. Perfect omenesc

Evaluează asta:

Învățăturile lui Alfie Kohn în traducere liberă pentru cei care vor să le aplice

Notele din acest articol sunt scrise după ce l-am văzut pe Alfie Kohn, invitat la emisiunea lui Cătălin Ștefănescu, Garantat 100%, aici. Întâi să zic ceva de Alfie. Zicea un shrink, Bob Wendt, de la care multe am învățat: Știți de ce facem noi meseria asta? Credeți cumva că o facem ca să vindecăm oameni?… Continuă să citești Învățăturile lui Alfie Kohn în traducere liberă pentru cei care vor să le aplice

Evaluează asta:

Pentru un copil de 10 ani, infinitul se oprește la o mie

Mă gândeam să povestesc o întâmplare care mi-a permis să văd o bucățică de univers prin ochii unui copil. Cum îmi e plictisitorul obicei, o să o iau cam de pe la Adam, ca să mă asigur că ascultătorul/cititorul nu pică în capitolul 3, după comiterea crimei. Am o metodă proprie de spălare a creierului,… Continuă să citești Pentru un copil de 10 ani, infinitul se oprește la o mie

Evaluează asta:

BOX

Asta e cu sport, dar doar la început, pe urmă e cu altele. Un pic de răbdare. Nu sunt cam de multişor un urmăritor al sportului. Ca orice convertit, sunt mult mai fanatic în neurmărire faţă de un neurmăritor din născare sau din fire. Adică sunt mult mai enervat pe mişmaşurile din orice sport decât… Continuă să citești BOX

Evaluează asta: