2048. Speranțe și așteptări

Nu e vorba de anul 2048. Oricum, ar fi prostesc și deșănțat de vanitos să îmi închipui că o să ajung în acel an. Nu, e vorba de un joc la computer (iar!). Ca marea majoritate a jocurilor în ultima vreme, îl am de la Ioana, nu mi l-a arătat ea activ, că nu are… Continuă să citești 2048. Speranțe și așteptări

Evaluează asta:

Cu mintea mea să opresc eu spaimele astea?

Păi, povestea începe la cutremur. Ăla mare, din ’77. Atunci, pe loc şi imediat după aia, n-am avut nimic. Abia după o lună, o lună şi ceva, m-a luat frica. Şi de atunci tot aşa o duc. Spaimă şi iar spaimă. Da, scrie bine acolo, am aproape 61 de ani. Aveam aproape 24 la cutremur.… Continuă să citești Cu mintea mea să opresc eu spaimele astea?

Evaluează asta:

A îndura umilinţa şi abuzul înseamnă a rezolva situaţia care mă deranjează

Când mă vede că mă apropii de pat, dă să se descheie la capot. Îi fac un semn liniştitor să lase striptizul deocamdată, îi arăt ecusonul şi îmi aruncă privirea pe care o cunosc atât de bine, precaută şi cumva pregătită de luptă. Atacă prima: -Deci, sunt de psihiatrie, nu? -Păi, de ce ziceţi asta?… Continuă să citești A îndura umilinţa şi abuzul înseamnă a rezolva situaţia care mă deranjează

Evaluează asta:

Ca șoarecii cu electrozi în creiere…

Ca toţi candidaţii la medicină, am învăţat biologia de-a unşpea pe de rost. Din păcate, de mai multe ori, până am găsit şi eu nişte oameni milostivi, care m-au primit şi pe mine să mă fac cevaşilea doctor. În biologia de-a unşpea era o chestie cu un şoarec închis într-o cuşcă, având un electrod implantat… Continuă să citești Ca șoarecii cu electrozi în creiere…

Evaluează asta:

Vă provoc pe voi, cititorii…

să găsiţi legătura dintre cele nişte episoade pe care o să le citiţi mai jos. Iau exemplu de la numitul Ellery Queen (adica cei doi veri gemeni, vorba lui Mo), care îşi provoca cititorii să ghicească înainte de ultimul capitol criminalul. Între noi fie vorba, nici măcar o dată nu am putut să-l intuiesc pe… Continuă să citești Vă provoc pe voi, cititorii…

Evaluează asta:

Vă rog să vă supărați pe mine

De mic copil mă urmăreşte una din povestirile mamei. Prea puţin important dacă a fost aşa sau nu, prea puţin important adevărul istoric, de rasism nici măcar nu poate fi vorba, importantă e concluzia. Pe vremea copilăriei ei, o rudă gen unchi a luat la autostop, în căruţă, nişte nomazi. Fără să ştie că tipul… Continuă să citești Vă rog să vă supărați pe mine

Evaluează asta:

Cum ar fi, Ioana, să fii într-o țară…

în care nu te poți rătăci într-un aeroport cât Berceniul, asta cu condiția să fii alfabetizat și să știi un pospai de engleză, pentru că semnele de îndrumare sunt atât de dese și de clare că te pocnesc în ochi… în care trenul zvâcnește să plece din stație în momentul în care acul minutarului zvâcnește… Continuă să citești Cum ar fi, Ioana, să fii într-o țară…

Evaluează asta: