Un om îngrijorat

Adevărul cel adevărat despre tatăl meu este unul singur: e un om îngrijorat. Multe se pot spune despre el şi să fie false, dar asta e adevărat. E un om veşnic îngrijorat.

Aşa vorbea, cu nişte ani în urmă, fiica unui om îngrijorat. Tema tatălui apăruse cumva din neant, fără să fie în planul nostru pentru acea zi.

Ştiţi, câteodată apare câte o sesiune care promite de la început să fie un mare fâs. Adică omul vine la întâlnire nervos din cauza traficului sau a programului din ziua aceea, sau e foarte cald sau e foarte frig, sau îl doare capul sau e la ciclu, sau s-a întâmplat ceva deosebit în ultima săptămână şi primele zece minute se duc cu lucruri de-astea.

Pe urmă apare din senin un cuvânt, sau imagine, sau o asociere de idei şi brusc mi se deschide în faţă ditamai tema de discuţie. Ca în filmele alea fentăzi, când un grup de inşi trec prin tuneluri crunte şi brusc li se deschide o mirificitate de privelişte idilică între nişte munţi care nu lasă lumea din afară înăuntru.

Aşa a fost şi acum: după vreo zece minute de enumerare a motivelor de indispoziţie, vin şi următoarele: Şi mă mai enervează şi tata ăsta, care e tot timpul îngrijorat pentru mine. Oriunde sunt, mă sună: Eşti bine? Unde ai ajuns acum? Dar te simţi bine? Ţi-e cumva rău?

Dar lasă-mă, frate, că sunt femeie în toată firea, ce tot trebuie să îţi dau raportul unde sunt şi ce fac şi dacă mi-e bine. Adică chiar nu ai deloc încredere în mine că ştiu ce am de făcut, trebuie să mă controlezi tu tot timpul?

Adică la patrujde ani să fiu sunată de tata care să mă întrebe dacă mi-e bine, în mijlocul zilei, din senin, fără ca eu să fi dat vreun semn că nu mi-e bine? Şi să mă întrebe la ce oră plec de la giob ca să ştie la ce oră să mă sune să vadă dacă am ajuns bine acasă? Adică ce îşi închipuie? Sau, dacă nu răspund la telefon, să o ia cu capul şi să mă sune continuu timp de juma de oră până îi răspund şi să răsufle uşurat că îmi aude vocea? Păi nu e obositor? Dar lasă-mă, frate, şi pe mine în pace, că îmi ştiu eu socotelile, nu trebuie să mă verifici tu dacă sunt bine. Şi dacă nu i-am spus de milioane de ori: Tată, dacă e ceva, îţi dau de ştire. Te asigur că vei fi primul care află dacă e ceva rău cu mine. Nu e nevoie să mă suni la fiecare juma de oră să vezi că sunt întreagă.

La momentul ăsta, de obicei am trei griji: A. Să nu întrerup omul, să îl las să spună tot ce are pe suflet pe tema respectivă, deşi îmi vine după cinci fraze să îl întrerup şi să mă apuc să fac ceva. Dar, dacă l-aş întrerupe, i-aş invalida indignarea şi ar rămâne multă energie de copil exasperat neconsumată. 2. Să aflu, după ce A, dacă e vorba de relaţia tată-fiică, sau e vorba de relaţia omului-tată cu toată lumea din jur. Adică relaţia e specială sau omul ca personalitate e special. III. Să aflu, după ce A şi 2, dacă aşa a fost mereu sau e o chestie apărută mai recent, urmare a ieşirii la pensie.

2. A, el e cu oricine îngrijorat. Am mii de exemple. Vine frate-su din provincie. Apăi dacă n-o sună pe cumnată-sa de cinşpe ori pe drum, atunci n-o sună deloc. Păi nu, nu-l sună pe el, că e la volan. O sună pe ea din sfert în sfert de oră, până îi zice aia că îi consumă bateria la telefon şi nu o să mai poată să-i răspundă.

Sau cu soră-mea. La fel. Aia e plecată afară. Hai nu aşa des ca pe mine, dar zilnic tot o sună. Şi nu s-o întrebe ce-a mai făcut, sau ce mai face nepotul. Nu. Toate întrebările lui sunt Eşti bine? Ai păţit ceva? Te doare ceva? Chiar eşti bine bine?

Şi normal că şi ea se enervează: adică de ce mă întrebi de zece ori? Nu ai încredere de prima dată când îţi spun că sunt bine?

Cu mama nu e aşa, că mama e tot timpul acolo. Îi spune şi ea, îi spunem cu toţii. El zice că nu se simte liniştit decât atunci când ne are pe toţi lângă el.

Adică la sărbători, când ne strângem cu toţii la ei acasă, atunci e singura dată când îl văd pe tata liniştit. Se uită la noi şi parcă nu vrea să mai plecăm…

Partea proastă e că nu-şi dă seama că ne enervează pe toţi cu îngrijorările astea ale lui fără rost. Pentru că fără rost sunt. I-am şi zis: Mă tată, dacă aş fi fost bolnavă, handicapată, mai ştiu eu cum, înţelegeam să fii îngrijorat că nu mă descurc. Dar, slavă cerului, sunt sănătoasă, soră-mea la fel, nepoţii la fel, ce tot ai să-ţi faci gânduri? De ce nu poţi să-ţi vezi de pensie liniştit şi să ne laşi şi pe noi să ne vedem de treburile noastre?

III. Aaa, întotdeauna a fost aşa. De când îl ştiu eu pe tata, aşa a fost. Când eram la şcoală şi venea bunica din partea mamei să ne ia, trebuia să îi dea telefon la birou când ajungeam acasă, să-l anunţe că am ajuns. Altfel, înroşea telefonul până răspundeam. Când ne auzea că am ajuns, se liniştea brusc. Şi pe urmă, şi la liceu, tot aşa trebuia să îi dăm de veste unde suntem. Şi eram şi noi, eu cu soră-mea, domnişoare, ne duceam şi noi pe la petreceri. Nu-ţi zic că pe soră-mea a făcut-o odată de ruşine maximă, a aşteptat-o toată noaptea în maşină în faţa blocului unde era petrecerea. A sunat-o pe aia până a închis telefonul. Şi pe urmă n-a mai răbdat şi a sunat la uşă, să întrebe dacă fie-sa e în regulă. Îţi dai seama?

Nu ştiu dacă aţi sesizat: povestitoarea este agresată de ceea ce face tatăl ei. Se simte agresată, agasată, enervată. De mică, nu a înţeles de ce tatăl ei este aşa. De mică, a găsit o explicaţie, a ei proprie, despre de ce tatăl ei se poartă aşa. Explicaţia ei e că tata nu are încredere în ea şi că o verifică. Şi asta o enervează maxim. Astfel încât fiecare telefon sau încercare de a o contacta din partea tatălui este văzută ca o agresiune. Şi se fereşte de agresiuni, şi cu cât ea şi ceilalţi se feresc, cu atât el îi caută mai disperat.

Cât despre o altă explicaţie, un pic mai terapeutică, a acestui om, fata omului îngrijorat a avut de aşteptat până spre sfârşitul întâlnirii. Iar voi aveţi, tot de așteptat, până la postarea următoare.

Ilustrația

Reclame

Un gând despre „Un om îngrijorat

  1. ” Eu am imaginat gări, peroane și am trait așteptările. Acesta a fost se pare , destinul meu.
    Aici l am văzut limpede, ca pe o tabla de șah.
    De o parte peronul, de cealaltă parte orizontul.

    Octavian Paler

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s