Cu dermatograful pe perete

Cartierul Berceni, pentru cititorii nebercenezi, este un oraş de mărimea Piteştiului, plin de pisici. De toate culorile, mărimile şi sexele. Rasa e una singură. Europeană. Ca Uniunea.

Spre deosebire de acum zece ani, când abundau câinii comunitari în haite sau agăţaţi de pulpele şi gambele bercenezilor, acum maşinile abundă de mâţe europene care stau la soare, sau pictează cu lăbuţele pline de noroi pe capote, sau se bat, sau colaborează la producerea altor generaţii.

În drumul meu spre scuba trec pe lângă multe blocuri, fiecare cu numărul de mâţe aferent. Lângă un bloc, de câteva săptămâni, există o mâţă cu nişte pisoi. Ei nu seamănă deloc la blană cu mâţa generatoare, de unde prind ideea că motanul generator a avut gene mai puternice. Şi, pentru că bercenezii sunt oameni de bine, care iubesc animalele şi îi urăsc pe ceilalţi bercenezi, le dau de mâncare bobiţe în fiecare dimineaţă. Iar pisoii, acum cam de mărimea mâţei generatoare, înfulecă de zor când trec eu pe lângă ei. Probabil şi când nu trec, dar nu am probe în direcţia asta.

Cam în dreptul aceluiaşi bloc, destul de des mă întâlnesc cu un câine. Deloc vagabond, e un brac maro superb, puţin prea ca mine la burtă pentru un câine de vănâtoare, dar frumuşel rău.

Zilele trecute, stăpâna bracului îi scosese lesa şi îi dăduse drumul prin faţa blocului. Lăsat liber, câinele s-a dus să exploreze, a ignorat mâţele care haleau bobiţe clefăind şi a găsit o altă grămadă de bobiţe, ignorate la rândul lor de mâţe. Ca urmare, bracul şi-a băgat botul în bobiţele care presupun că, pentru mirosul lui, erau ca un milion de sarmale pentru mirosul meu.

Au urmat nişte urlete ierihonice ale stăpânei, o alergătură printre maşini până când stăpâna a prins câinele, care nu avea deloc un comportament ca de vinovat, şi a început să-l lovească groaznic peste bot, reproşându-i cu cuvinte (desigur înţelese de câine) că a mâncat de pe jos.

Mai mult ca să nu o bat eu pe ea (caz în care câinele ar fi sărit să mă muşte pe mine ca să o apere) am întrebat-o în treacăt dacă a dat câinele la dresaj. Iar răspunsul a fost un franc „Nu”. De ce am întrebat-o? Pentru că nu mai aveam postări pentru aici. Am plecat de acolo repejor. Să văd pe unde îmi găsesc altă rută scubilitică ca să o evit.

Postarea, aşa cum o citiţi acum, era scrisă în mintea mea înainte de a ajunge la scuba. Pusul pe ecran a fost o formalitate plictisitoare, dar necesară.

Cum să nu remarc asemănarea situaţiei descrise mai sus cu interacţiunea părinte-copil?

Lăsat liber din supravegherea părintelui, copilul începe să umble şi să exploreze lumea, aşa cum îi dictează statutul de copil.

Lăsat liber din lesa stăpânului, câinele începe să umble şi să exploreze lumea, aşa cum îi dictează instinctul de câine.

Fără supravegherea şi atenţia părintelui, copilul face ceea ce îi vine să facă, fără să ia în calcul posibilele viitoare consecinţe (mânâncă de pe jos, pictează pereţii cu pixul, scoate peştii din acvariu, scrie cu rujul mamei sau cu dermatograful pe faianţă, ţipă ca să-şi exerseze corzile vocale şi tot aşa)

Fără supravegherea şi atenţia stăpânului, câinele face ceea ce îi vine să facă, fără să ia în calcul posibilele viitoare consecinţe (mănâncă de pe jos, bea din baltă, se repede la alţi câini spre bot sau spre capătul opus, latră ca să-şi exerseze corzile vocale şi tot aşa).

Fără să i se fi dat de înţeles că există consecinţe neplăcute dacă face toate cele de mai sus şi multe altele, copilul nu e conştient că nu are voie să le facă. Aşa că le face fără să aibă sentimentul de vinovăţie a încălcării unor norme sau legi.

Fără să fi fost dus la dresură, câinele nu ştie că nu are voie să mănânce nimic în afară de ce vine de la stăpân. Aşa că mănâncă de pe jos fără să ştie că face ceva interzis, pentru că nimeni nu i-a spus, în mod consecvent ca într-o dresură, că e interzis să mănânci de pe jos.

După ce face oricare porcărelă din cele de mai sus şi multe altele, copilului i se explică, de cele mai multe ori cu multe cuvinte zbierate, că nu e bine ce a făcut. Majoritatea cuvintelor nu ajung la el, nu le înţelege, sau nu înţelege mesajul purtat de cuvinte. Înţelege mesajul afectiv, supărarea celui care îl ceartă, şi înţelege că omul care îl ceartă este supărat că el a făcut ce i-a venit să facă. Şi, pui de om fiind, învaţă repede că nu trebuie să supere pe cei din jur, aşadar trebuie să nu mai facă ceea ce îi vine.

După ce mănâncă de pe jos, câinelui i se zbiară multe cuvinte, din care înţelege fix zero. Aude zgomote şi percepe supărarea stăpânului. Şi înţelege că stăpânul e supărat de ceva, nu ştie de ce. Şi, câine fiind, învaţă foarte greu că stăpânul e supărat că el a mâncat de pe jos. Iar tentaţia mâncării e mai puternică decât orice pedeapsă din viitor, pe care mintea lui de câine nu îl poate imagina.

În timp ce e certat cu cuvinte, copilul e şi bătut (uneori). El prinde noţiunea de dublă pedeapsă (ceartă şi bătaie), după care îi este introdusă şi noţiunea de triplă pedeapsă (părintele mai este supărat pe el şi multă vreme după aplicarea dublei pedepse). Iar tripla pedeapsă este şi nedreaptă pentru copil, pentru că el nu ştia că nu are voie să facă lucrul pe care l-a făcut şi pentru care este pedepsit.

În timp ce este certat cu cuvinte (pe care nu le înţelege), câinele este şi bătut (mult mai des). El nu reuşeşte să facă legătura dintre mâncatul de pe jos şi bătaie, pentru că există un interval de timp suficient pentru mintea lui încât cele două lucruri să nu fie cauză-efect. Pentru el, stăpânul este imprevizibil, dar asta nu-i împiedică ataşamentul.

Şi ultima, pentru terapeuţii de familie:

Copilul este primul care să sară la gâtul terapeutului să-şi apere părintele când acesta este provocat pe tema interacţiunii cu copilul.

Câinele este primul care să sară la piciorul celui care vrea să îi ia apărarea ca să nu mai fie bătut de stăpân.

Şi aici, văd zorii mijind şi, sfios, tac.

Ilustrația

Reclame

2 gânduri despre „Cu dermatograful pe perete

  1. Genial!
    Intrebare: la finalul cu „Şi aici, văd zorii mijind şi, sfios, tac”…..e precum Seherezada?
    Intreb si eu pentru un prieten, gen. ca se poarta acum

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s