Haotic neutru

Să ştiţi că ajung şi la chestii interesante de interes general, cu voturi şi politică, dar o încep de departe rău, cu chestii interesante doar pentru mine. Am motive pentru asta.

O nouă pasiune, apărută odată cu Ioana în vacanţa de vară aferentă, este să jucăm Subterane şi Dragoni (oricine are altă traducere mai bună pentru Dungeons and Dragons e rugat să o împărtăşească în subteranele poieniţei).

Jocul este cu hârtie şi creion şi figurine gen omuleţi. Şi zaruri, că dacă noroc nu e, aia e. Îţi construieşti un personaj la început şi coordonatorul, adică aşa numitul gheim-mastăr, inventează poveşti fantastice, întâmplari mitice, regiuni legendare, personaje imaginare. Iar personajul pe care l-ai creat trece prin toate ca-ntr-o aventură a unui harapalb, evoluează ca individ şi abilităţi, îşi construieşte un trecut, urmăreşte scopuri în viitor, se descoperă pe sine şi lumea. Pentru mine, fascinant, complet diferit de jocul pe calculator, unde oricând poţi să reiei o aventură şi să o refaci. În Subterane şi Dragoni e ca în viaţă. O replică deplasată spusă unui personaj produce supărare, iritare, ruperea relaţiilor diplomatice, intimidare sau chiar atacul ăluia. Şi nu poţi să spui a, nu ştiam că urmează să te superi, stai că nu zic asta, zic altceva. Şi nu ştii ce urmează, că e în capul Ioanei, şi doar poţi încerca să ghiceşti ce se poate întâmpla dacă iei o carte magică dintr-o bibliotecă magică: activezi alarme, vin gărzi, cartea se preface în dragon, sau nu păţeşti nimic şi ieşi cu cartea magică… oare?

Construirea personajului este muncă foarte grea. Cea mai grea. Personajul meu pe care îl joc de vreo două luni (şi zgârcioaba de gheim-masteră abia mi-a dat nivel 6 până acum) este, am decis eu, haotic neutru.

Când m-a întrebat cum vreau să fiu ca personaj, m-am uitat la fel ca voi la ultimele cuvinte din paragraful anterior. Mi-a dat să citesc de pe net, fiind eu analfabet în ale personajelor de di-en-di. N-aveţi idee ce industrie e, ce de oameni se ocupă cu asta. Ei bine, haotic neutru înseamnă că nu eşti nici bun, nici rău. Eşti aşa cum eşti şi îţi faci puţine probleme (de fapt deloc) din alinierea sau devierea faţă de lege, oricare ar fi ea. Adică o respecţi dacă îţi convine, şi nu o respecţi dacă nu-ţi convine. Şi îţi asumi deciziile. Totul depinde fix de situaţia în care te găseşti atunci şi de ceea ce doreşti în acea situaţie. Dacă interesul tău o cere, faci rău oamenilor. Dacă acelaşi interes al tău o cere, le faci bine. Ai libertate absolută de a face ce consideri că e mai bine pentru tine, fără îngrădirea unor obligaţii nescrise, a ruşinii sau a loialităţii. Evident, asta presupune şi asumarea consecinţelor faptelor tale în faţa legii şi a celor care au o problemă cu faptele tale. De exemplu:

Pot sări să o apăr pe mama mea cea elfă de nişte duşmani, dacă eu vreau şi cred că e bine pentru mine (da, în povestea lui Mithril Gro-Bashar, jumate orc, jumate elf, a apărut de vreo două săptămâni şi elfa de mică-sa). Dar pot să şi ignor primejdia în care se află mama-elfiţă şi să fac altceva (să fug, să apăr pe altcineva, să atac pe altcineva), ce cred eu că e bine pentru mine. Adică nu sunt obligat să fac nimic pentru nimeni, ci doar ceea ce cred eu că e mai bine pentru mine. Şi, mai presus de toate, nu am niciodată remuşcări pentru ceea ce am făcut şi am decis, pentru că am avut în vedere mereu să îmi fie mie bine. Asta înseamnă haotic neutru. Să te raportezi mereu numai la nevoile tale şi să ai grijă de ele. Cam nesimţit, nu? Câteodată mă surprind atât de natural în rolul ăsta, că îmi dau seama că de fapt sunt chiar eu… dar în joc, pentru că e joc, chiar pot să dau cu râtul fără să-mi pese. În fond, e doar un joc.

Ceea ce poate nu am subliniat destul ca un pisălog ce sunt: personajul haotic neutru nu acţionează previzibil, ci judecă de fiecare dată contextul prezent şi ia decizii conform raportării proprii la acel context. De exemplu, dacă am băut un pahar de vin într-o cârciumă cu nişte dwarfi de la care vreau nişte informaţii, s-ar putea să suport nişte brânciuri verbale de la ei (dwarfii ăştia sunt foarte afurisiţi când te iau în batjocură, mai ales când le pune Ioana cuvintele în gură). Dacă aceleaşi insulte mi-ar fi adresate de un dwarf faţă de care nu am vreun interes, ori îl pleznesc cu vorba, ori cu sabia. Acelaşi context, altă raportare, altă reacţie. După cum îmi vine atunci şi cred eu că e bine pentru mine.

Îmi zice un prieten, acum nişte mulţi ani, că s-a dus să voteze pentru alegerea comisiei de oarece de la locul lui de muncă. Dincolo de candidatul votat de el, am fost curios: dar la ce foloseşte comisia asta? A urmat o ezitare, după care prietenul meu a recunoscut că nu prea ştie… Şi atunci de ce ai votat? întreb eu, uimit. Păi, zice amicul, aşa m-am obişnuit, dacă e să votez ceva, mă duc şi votez. Iar tipul pe care l-am votat e chiar ok, să ştii…

Bine, bine, zic, dar totuşi, nu ştii pentru ce l-ai votat, ce va face el acolo. De ce totuşi ai votat? Păi ţi-am zis, zice el, aşa m-am obişnuit. Dacă sunt alegeri, mă duc şi eu şi votez. Indiferent pentru ce şi indiferent ce candidaţi se prezintă? Păi, e bine să votezi, că altfel votează altul în locul tău (unul din lucrurile drăguţe ale ultimilor ani: oamenii au învăţat că votul e o chestie care li se poate fura). Şi chiar dacă nu cunosc oamenii, tot votez. Păi dacă aşa e obiceiul…

Ei bine, asta e chestia bună când eşti haotic neutru. Nu ai obiceiuri. Tu cel de ieri, atunci, acolo, ai încetat să exişti. Exişti doar tu, azi, aici, acum.

Ilustrația

Reclame

2 gânduri despre „Haotic neutru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s