Cu bomba în cap

Un experiment pe oameni: li s-a spus că au de ales. Fie vor primi un stimul puţin dureros, dar nu vor alege când îl vor primi, fie vor primi un stimul foarte dureros, dar vor putea alege ei când va fi aplicat. Toţi au ales a doua variantă: să mă doară tare, dar să aleg eu când.

Mi-a mai fost luată o activitate care îmi făcea plăcere. Obişnuiam să mă uit la teveu la filme seriale proaste cu omuleţi antiterorişti. Îi ştiţi, băieţii buni care în ruptul capului nu ar pune explozibil în nişte blocuri ca să se prăbuşească ele în ele, ci i-ar aştepta pe ăia răii să se dea cu avioanele în blocurile alea ca să se prăbuşească ele în ele.

Printre scenele pe care le gustam eu cel mai mult era chestia cu explozibilul sau bomba la centura sau în jurul unui om. Că ăla e terorist, aia e, jobul lui. Vorba scenariştilor americani, pilaful lui, fecioarele lui. Dar când bomba sau explozibilul atârnă falnic pe corpul câte unui amărât care n-are habar de ensiaies sau efbiai sau suat, aia e de văzut. Mai ales că, în noojnoo la sută din cazuri, explozia nu se întâmplă, băieţii buni intervenind prompt, dar competent, victima fiind salvată şi teroristul/teroriştii decedând prin intoxicaţie supraacută cu plumb. Aşa le trebuie, dacă se întind la vorbă aiurea, în loc să detoneze bomba şi să gata cu toate. Pare că până la urmă, la nivel măcar inconştient, teroriştii ăştia sunt băieţi nu aşa răi, de se sabotează aşa tare ei pe ei şi preferă să fie ei omorâţi, în loc să respecte giob-descripşănu şi să omoare pe alţii…

Oricum, scena când apare ostaticul cu bomba înfăşurată pe el face toţi banii, mai ales că respectivul actor sau actriţă face ce i se spune. Gen Mircea, fă-te că lucrezi. Dacă vine regizorul şi îi spune Gion, fă-te că eşti speriat de moarte, ăla se face că e speriat de moarte. Nu e speriat de moarte, doar se face. Ca într-un joc, el ştie că nu e adevărat, eu care mă uit ştiu că nu e adevărat, la sfârşit el scapă să mai joace şi în alte episoade, eu mă duc în ale mele.

Zilele trecute am cunoscut o femeie. În spital. Era pe un etaj de neurochirurgie şi foarte speriată. Tocmai fusese diagnosticată cu un anevrism în cap. Ăsta e un fel de dilataţie a unei artere din cap. Ca orice tub care se întinde, la un moment dat poate să facă poc. La ea făcuse, dar nu poc, ci fâs. Adică se fisurase. Cursese ceva sânge, dar puţin, în cap. Iar decizia neurochirurgului a fost să ţină cazul în continuare sub observaţie, că pentru puţin sânge nu sparge capul nimănui. Sângele urma să se resoarbă în câteva zile, iar creierul să fie iar ca înainte. Medical, impecabil gândit.

Dar omul? Aici vin eu şi întreb. Cum e omul după ce află o chestie pe care nu o ştia despre propriul creier? Câte scenarii îşi face? Cât de mult îşi pune amprenta acel anevrism pe viaţa viitoare a femeii?

-Păi parcă am o bombă în cap. Încă nu m-am obişnuit cu gândul că e acolo, dar ştiu că e acolo. Şi face tic-tac, tic-tac. Şi nici nu ştiu cât arată ceasul. Ştiu doar că ticăie. Mi-a spus domnul doctor că se poate să nu se mai spargă niciodată, dar se poate şi sparge oricând. Şi că nu există nicio justificare acum să mă opereze, că operaţiile astea nu se fac preventiv. Şi normal că e aşa, dar eu totuşi… eu totuşi am o bombă în cap, şi nu ştiu când va exploda.

Dacă măcar aş şti că explodează cândva, tot ar fi bine. Dar dacă nu explodează niciodată? Dar dacă acum, în timp ce vorbim?

Plus că nu ştiu ce am voie şi ce n-am voie să fac de acum încolo. Dacă ridic o sacoşă de piaţă şi se rupe? Sau urc două etaje şi se rupe? Sau dacă se rupe din senin, când stau? Sau când mă enervez? Sau când mă sperii din senin?

Şi nici măcar nu pot să fac încercări, să văd la ce rezist şi la ce nu. Că dacă am greşit, gata, se rupe şi am terminat-o. Cine ştie dacă mai apuc să primesc ajutor?

-Bine, dar veţi veni la control periodic, să se vadă în ce stare e anevrismul, nu?

-Da, şi la ce bun? O să-mi spună că nu s-a rupt, nu? Păi, asta ştiam şi eu. Că altfel nu mai apucam să ajung la control, nu? Şi că e tot acolo, nu? adică tot în capul meu. Bomba face în continuare tictic, nu? păi ce viaţă e asta, vă întreb?

Femeia are dreptate. Prin ochii plasaţi la câţiva centrimetri mai în faţă de bombă, aşa se vede. E firesc să vezi aşa. Dacă ar fi altfel, m-aş gândi că are creierul afectat de sângele curs. Îi spun asta. N-o ajută cu mare lucru. Nu ce a fost e marea ei problemă, ci ce va fi. Şi mai ales, când va fi. Şi, mai ales, dacă va fi.

Despre cum am încercat eu să o conving să meargă la psihoterapie (pentru că avea şi motive pentru, avea şi mintea cu care să) şi ea a spus că nu, că în oraşul ei de provincie nu crede că găseşte pe cineva în care să aibă încredere să-şi spună fricile. Asta nu mai zic.

Doar că eu nu mă mai pot uita de atunci la episoade cu bombe prinse de oameni care nu au și declanşatorul la ei.

Ilustrația

Reclame

3 gânduri despre „Cu bomba în cap

  1. Deh….da ,foarte tare treaba ăsta cu încrederea
    în echipa multidisciplinara, am văzut io
    anumite personaje cam coleg_pacient cam circumspect și cam cu privire la greutatea profesională dar simplista în același timp a unor
    indicații într un anumit moment mai șubred al
    pacientului. Noroc ca . .știa pacientul care e treaba cu . . subrezeala…ca altfel . vai de capul nostru😃

  2. vai in ce forma potrivita este expus adevarul in fraza asta:
    „Îi ştiţi, băieţii buni care în ruptul capului nu ar pune explozibil în nişte blocuri ca să se prăbuşească ele în ele, ci i-ar aştepta pe ăia răii să se dea cu avioanele în blocurile alea ca să se prăbuşească ele în ele” -> si au „mai asteptat” ei si in ’45 pe samuraii zburatori ToraToraTora.
    Si ce „biznis” le-a iesit, de au cutremurat pamantul. A fiert Los Alamosul perioada aia ca sa pregateasca bomboana atomica de pe coliva…de pe „oferta”, pardon.
    Dar istoria e scrisa de catre fauritorii de cerere si oferta.
    Ca doar Bello Gallico nu a fost scrisa de catre Vercingetorix

    hmm! ce fel suna: <>

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s