Cazinoul vieții

Acum patrujde ani, în curtea celor şapte blocuri unde stăteam, se juca mai ales fotbal. Eram mulţi copii acolo, majoritatea decreţei şi postdecreţei. Curtea avea vreo trei sute de metri pe lung şi vreo cincizeci pe lat. Iar duminică nu erau deloc maşini. Loc suficient pentru vreo patru sau chiar cinci terenuri, cu bare făcute din navete goale de bere. Mai pe margine, la bara de bătut covoare, se jucau fetele de-a Nadia. Dar în principal se juca fotbal. Iar oropsitul de soartă care îndrăznea să sugereze vreo pititea (denumirea piteştenească a lui v-aţi-ascunselea) sau prinsea era privit ca un bămbălău incapabil să dea cu piciorul în minge.

Fiecare dintre noi, acei copii, când ajungeam acasă (când se făcea întuneric sau se spărgea mingea), intram în familiile noastre. Unde, pentru fiecare, se juca un singur joc, cu reguli bine stabilite. Era jocul familiei de origine. Regulile erau de multă vreme stabilite şi erau imuabile. Nu le puteai nesocoti, pentru că venea arbitrul (mama, tata sau ambii de mai sus) şi te sancţionau. Şi sancţiunile erau specifice jocului aceluia şi nu coincideau cu ale altor jocuri din alte familii. Eram uimit când mai vorbeam cu un prieten şi aflam că a fost pedepsit, de pildă, să nu meargă la bunici în vacanţă. Pentru mine asta ar fi fost recompensă. Ca şi cum la fotbal, când făceam un henţ la mine în careu, aş fi primit să execut un unşpe metri la poarta opusă. Chiar mă miram şi nu înţelegeam.

Lucrurile sunt simple când suntem copii. Regulile de la jocul de afară. Regulile de la jocul din casă. E simplu să le urmezi. Ştii ce se va întâmpla dacă nu. Dar peste tot e un singur joc, cu reguli bine stabilite şi sancţiuni la fel.

Când creştem, unii dintre noi nu ne dăm seama de asta. Că nu mai suntem în curtea din faţa casei. Am intrat în ceva mult mai complex, unde fiecare joacă propriul joc, după regulile proprii, pe care le consideră singurele bune. E ca un casino.

Unde se joacă foarte multe jocuri. Fiecare cu propriile reguli. Nu poţi să te aşezi la masa de 21 şi să spui că ai ful de popi. Şi nu poţi să te aşezi la păcănele, să tragi de manetă şi să aştepţi să îţi intre 13 de negru. Nu merge.

Prea multă nefericire apare, din ce văd în jur, când oamenii se aşteaptă ca toţi cei din jur să joace acelaşi joc. Când vin cu regulile din jocul de acasă, le aplică şi pe urmă se miră, sunt ofuscaţi sau chiar supăraţi că partenerii nu joacă după aceleaşi reguli.

Să luăm un exemplu, ca să îmi fie şi mie mai simplu: un om care a învăţat de mic, în jocul de acasă, că e bine (adică singura normalitate, restul e aiurea) să nu deranjezi (sau cât mai puţin) pe cei din jur. Chiar şi cu preţul propriului disconfort. Asta e regula. Mă rog, una din cele din jocul original.

Omul ăsta primeşte o vizită de la un prieten. Fără să se întrebe ce joc joacă prietenul, care sunt regulile pe care acel prieten le urmează, omul nostru presupune (la modul copil, deci eronat) că prietenul joacă acelaşi joc. Păi altfel cum? Jocul meu e singurul joc, nu?

Şi se aşteaptă ca prietenul să procedeze conform acelor reguli. Te duci în vizită, stai cât stai, pe urmă te simţi şi pleci, să nu deranjezi mai mult decât spun regulile. Cam aşa ar face omul nostru. Aşa sunt regulile jocului învăţat de el.

De aia, mult este el vexat când prietenul nu se simte să plece când ar fi cazul, conform regulilor. Ba dimpotrivă, se simte chiar bine, deşi a depăşit cu mult timpul unei vizite corecte, acest prieten care nu joacă după reguli. Ba chiar îşi aprinde şi o ţigară, ba chiar cinci. Deşi ştie (presupune omul nostru) că în casa asta nu se fumează, prietenul cere voie să fumeze. Aici omul nostru este prins în capcană. Ori urmează o regulă a jocului (sacrifică-ţi propriul confort ca să se simtă celălalt bine), ori o încalcă. Oricum face, fie va fi disconfortat, fie se va simţi vinovat că l-a făcut pe celălalt să se simtă penibil. Aşa îşi închipuie omul nostru-gazdă. Că celălalt s-ar simţi penibil.

Pentru că omul nostru aplică la situaţia asta regulile lui. Se pune în locul musafirului. În primul rând el nu ar sta aşa mult în vizită. Pe urmă, el nu ar cere voie să fumeze. Nu aşa se face, a învăţat el acasă. Pe urmă, nu ar aprinde cinci ţigări la rând. Nu aşa a învăţat el că se face. Şi s-ar simţi superdeliteratreia dacă i s-ar spune că nu e voie să fumezi. Nu ar mai şti unde să se ascundă de ruşine…

De aia, omul e complet depăşit de situaţie. Regulile celuilalt nu doar îi sunt necunoscute. Nici măcar nu e conştient că celălalt are alte reguli. Care reguli îi spun probabil, acelui celălalt, că e ok să te simţi ok în vizită, să stai cât vrei tu, să fumezi dacă ţi se dă voie, să fumezi şi un pachet dacă tot ţi s-a dat voie. Iar dacă nu ţi se dă voie, aia e, rabzi până pleci, dar nu te simţi penibil sau jignit. Şi evident, nici musafirul nu e conştient că gazda lui joacă după alte reguli. Pentru că, dacă el ar fi gazdă, ar considera absolut firească o vizită lungă, fumarea unui pachet de ţigări etc. Aşa erau regulile din casa lui.

Iar totul e ca o partidă de şah în care unul dintre jucători dă cu zarul şi face poartă în casă. Cum se simte oare celălalt jucător, care joacă şah cu reguli de şah?

Şi cunosc atât de mulţi oameni care trăiesc cu această întrebare în cap: cum pot alţii să facă aşa cum fac, nu îşi dau seama că nu aşa se face? Întrebarea unui copil care intră într-un casino căutând să joace jocul pe care el l-a învăţat şi care se miră că alţii joacă alte jocuri, cu alte reguli. Şi nu înţelege de ce. Doar jocul lui e singurul care trebuie jucat.

Ilustrația

Reclame

3 gânduri despre „Cazinoul vieții

  1. Deschizător de ochi :). Când citesc articolele acestea, îmi recunosc și confirm propriile gânduri și intuiții. Mulțumesc.

  2. Și eu pentru aprecieri. Aș fi bucuros să aflu și alte gânduri și intuiții. Poate găsesc și alte puncte de unde să pornesc…

  3. Ti-aprinzi si tu vreo 7 tigari, scoti si-un vin din camara. Enjoy it. Da’ si cand te-oi duce tu in vizita…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s