Pentru mine, un oraș foarte confortabil

Sunt locuri unde am fost o dată și mi-a ajuns. Adică pot să spun că e bine că am ajuns acolo în viața asta, dar o dată e suficient.

Sunt locuri unde am fost o dată și n-aș mai merge nici plătit. Sau plătit foarte grăsan, că fiecare om are un preț, așa că și eu. Nu spun că sunt locuri rele. Doar nu s-au potrivit cu mine, cu energia mea.

Sunt locuri unde am fost o dată și m-aș mai duce. De ce nu mă duc? Păi pentru că sunt și alte locuri unde n-am mai fost și vreau să ajung. Curiozitatea e mai mare, așa că locurile unde am mai fost așteaptă, să le termin pe toate o dată. După aia dăm rilăud.

Când ajung într-un loc nou (știu că e un clișeu, dar ăsta sunt) mă duc pe străzi să simt energia locului și a oamenilor. Muzeele au fost pe vremuri o prioritate pentru mine.

Acum am îmbătrânit. Asta cu muzeele a ajuns să mă indispună. Două motive. E mereu, perpetuu și etern, înghesuială. Știu că suntem mulți pe piatra din cer care e pământul ăsta. Totuși. Când n-ai timp să privești un tablou sau o sculptură pe îndelete că vin alții din urmă sau se apucă un ghid de grup să răcnească. Sau vezi o chinezuță cum își face selfi cu un tablou celebru (asta am văzut-o în Haga, la fata cu perle-n urechi. Pe bune? Nu te credeau prietenele că ai ajuns să vezi Vermeer live, nu?). Pe urmă, e prea înghesuială de exponate. Pui treijde tablouri într-o sală. Grupate pe teme, nimic de zis. Dar la ieșirea din sală pot să spun că am văzut treijde tablouri. Eventual țin minte vreo trei. În rest, am bifat activitatea. După trei săli cu o sută de tablouri îmi vine să vomit, fac edem cerebral de prea multă informație pe secundă intrată prin retină. Am un vis: un muzeu împrăștiat într-un oraș. Pe fiecare stradă câte un tablou. Unul singur. În fiecare piață câte o sculptură. Una singură. Și numele străzii sau al pieței să fie cel al operei. E?

Așa că nu. Mă iau și mă plimb pe străzi. Ascult cum zic oamenii ce au de zis, chit că nu-i înțeleg. Tonul îmi spune cum sunt ei. Mă uit în vitrine. Ce vând. Ce cumpără. Ce servicii cer și oferă. Cum conduc. Cum descarcă mărfurile. Energia. Ritmul.

Am fost în Madrid. Acum, când scriu, e în top cinci locuri unde m-aș mai duce cu dragă inimă. Mi-a plăcut mult. De fapt, oamenii mi-au plăcut mult. Dar și clădirile. Dar oamenii și mai mult.

Venind recent după o experiență neplăcută cu niceenii, madridenii (nu se zice Madril, nu?) mi s-au părut extraordinari.

Madridenul e, în primul rând așa l-am văzut, tolerant și non-agresiv. Cu tot ce îl înconjoară. Nu este agresat și nu agresează. De fapt, nu. Nu se simte agresat. Agresiuni sunt peste tot. Doar că el nu se simte agresat. Asta e atmosfera generală. Sentimentul că, orice ar fi, orice s-ar întâmpla, viața merge înainte netulburată. Și că nimic nu e contra ta, că nimeni nu vrea ceva de la tine, că nimeni nu îți ia din spațiul tău. Da, asta e. Oamenii ăia nu au idiosincrazia spațiului personal. Nu interpretează ca agresiune tot ce se referă la ei. Așa că sunt relaxați când interacționează între ei. În piața mare, printre suporteri barselonezi și sevilieni care urlau că venea finala cupei regelui, m-am simțit perfect în siguranță și neagresat și neagresabil. Foarte, foarte confortabil.

Madridenii se simt bine când sunt între mulți de-ai lor. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine. Și pe străzi, și în piețe, și la terase. Fiecare se mișcă în legea lui, dar ansamblul dă senzația de mecanism bine uns, de mușuroi de furnici care comunică telepatic, fără ciocniri sau aglomerări. Și asta într-un oraș cu foarte mulți oameni, unde prin tot centrul dai de săpături (da, și acolo se înlocuiesc borduri, probabil mai rar, dar la ei e criză) și de panouri care îngustează trotuarele. Niciodată nu am avut senzația că cineva e tembel și îmi stă în cale doar din tembelism. Foarte, foarte confortabil.

A, da. Trotuarele madridene. Majoritatea, mai ales pe străzile mici, sunt la același nivel cu strada. Adică e o bandă de piatră de altă culoare care îți spune că ești pe calea celor cu picioare sau pe partea cu roți. Și mașinile trec pe lângă tine, și bicicletele și motoarele la fel, dar niciodată, niciodată nu ai senzația de pericol. La fel cum pietonii trec pe lângă tine pe un trotuar aglomerat, ferindu-te firesc și așteptând aceeași fereală firească de la tine, la fel cei cu roți trec pe lângă tine pașnici și pe calea lor. Și, deși trec la treijde centimetri, niciodată nu mi-a venit să mă feresc, să mă simt amenințat sau eventual și alte reacții ot Berceni. Foarte, foarte confortabil.

Madridenii vorbesc. Doamneee, nu am auzit, în afară de greci, oameni care să vorbească atât. Nici francezii, nici italienii nu mi s-au părut așa vorbăreți. Mai puțin deschiși față de persoanele necunoscute decât grecii, madridenii vorbesc în compensație mai mult cu cei cunoscuți. Cred că cel mai bine se observă fenomenul la o terasă. Nu e nevoie să mergi mult prin oraș. Cam peste tot găsești o terasă. Doar că e bine să o găsești înainte de șase seara. Și după aia o găsești, dar e ocupată. Și, dacă te așezi și asculți, auzi un zumzet uniform. Fără voci ridicate, fără râsete stridente. Madridenii vorbesc. Ce, n-aș putea să spun. Spaniola vorbită de ei diferă prea mult de ce aud la telenovele… Și tot zumzetul ăla nu deranjează. E chiar foarte, foarte confortabil.

Și o amintire drăguță. Terasă. Ueităru înțelege treijlasută din engleza mea, eu înțeleg treijlasută din spaniola lui. Îi par suspect că vreau o masă la umbră. Mă întreabă de unde sunt. Îi zic. Aaa, zice, înseamnă că știi rusește. Zic: de ce să știu rusește? Păi, zice, sunteți vecini. Ignor ignoranța lui privind prezentul geografic-geopolitic. Zic: Înseamnă că tu știi portugheză, corect? Și gata, l-am încuiat, mă gândesc. Ești F, bă ueităre! Tace trei secunde, după care zice: Știi, eu sunt din Ecuador… Chiar și asta a fost confortabil.

Ilustrația

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s