Pisoiul care nu voia să fie mângâiat

Nu știu dacă vă amintiți. În ianuarie 2016 au fost vreo câteva nopți tare geroase. Cel puțin în București așa au fost. Într-o zi geroasă după care a urmat o noapte și mai geroasă, o pisică și-a abandonat unul dintre pui. De ce anume l-a abandonat, nimeni nu știe în afară de ea, iar ea nu spune. Pisoiul care abia făcuse ochi a stat singur o noapte și o jumătate de zi în demisolul unui bloc, la temperaturi apropiate de zero Celsius, noroc cu ușa blocului care se închidea bine. A mieunat continuu, cerând ajutor de la cineva. Mama lui îl părăsise. Oamenii intrau și ieșeau din bloc cu treburile lor. Îl auzeau, dar un pisoi care miaună a jale și părăsire nu era treaba lor. Când nu adormea epuizat, pisoiul mieuna. S-a luptat pentru viața lui, părăsit, în frig, flâmând și singur, mai bine de 18 ore. A strigat după ajutor și s-a luptat până când cuiva i s-a făcut milă de el și l-a luat în casă. A fost încălzit, spălat mai bine decât ar fi făcut-o mă-sa, hrănit cu seringa. A fost rândul omului milos să facă noapte albă lângă pisoiul pe care încerca să îl salveze.

Viața pisoiului a fost mult timp în cumpănă. Frigul intrat în el, subnutriția, infecțiile de piele și de ochi, vârsta mică, toate astea voiau să îl doboare. Dar el voia să trăiască. S-a luptat. S-au luptat împreună, pisoi și om, să trăiască. Și a trăit.

A crescut, iar casa aceea a devenit teritoriul lui. Ca orice pisică respectabilă, și-a tras și niște sclavi umani, adică locuitorii casei. Ei voiau să aibă grijă de el și el le dădea voie să facă asta. Cu tot ce înseamnă asta.

Pisoiul a dovedit încă de mic o caracteristică nepisicească. Nu puruia aproape deloc. Și nici nu-i plăcea să fie petizat. Deloc. Nu-i plăcea contactul cu oameni care-i arătau afecțiune. Sau care voiau să îi ofere afecțiune. Și, vorba aia, la ce bună o pisică într-o casă dacă nu poți să o mângâi când ai tu chef? Orice tentativă a oamenilor de a-l mângâia era primită cu răceală. Dacă oamenii continuau să încerce mângâieri, urma o privire glacială peste umăr. Pe urmă o șfichiuire din coadă, pe urmă coada devenea ventilator. După care, în fața incapacității oamenilor de a înțelege, intrau în vigoare mușcatul și zgâriatul.

Foarte interesant era că jocul violent, în care își putea folosi ghearele și colții, era în schimb foarte căutat de pisoi. Atunci era în elementul lui. Era în stare să se joace de-a bătaia până la epuizare, cu condiția să fie lăsat să zgârie și să muște ce se nimerea. El era cel care căuta contactul fizic atunci, și doar tonul mânios al adversarului, când exagera cu ghearele și colții, îl făcea să bată în retragere. Puțin timp însă, fiind capabil să revină imediat pentru o nouă repriză de cafteală.

Speranțele sclavilor umani că se va mai potoli după castrare au fost în van, pisoiul a continuat, după trei zile de pauză după snip-snipizare, să caute cafteală și să evite orice semn de afecțiune.

Cel mai interesant era însă comportamentul pisoiului atunci când nu era băgat în seamă, când cei din jur nu doreau să îi ofere dovezi de afecțiune. Atunci era grămadă pe ei, căutând să se frece de ei, singurele momente când puruia cât putea și cerșea afecțiune.

La început, sclavii umani au zis uau ce fain, vrea să fie mângâiat. Și întindeau mâna sau se aplecau să ofere ceea ce li se cerea. E, atunci să vezi cum pisoiul devenea brusc stană de gheață, se uita la mâna care venea spre el ca la o amenințare și pleca imediat. Adică se îndepărta cu un aer ofuscat. Revenea peste câteva minute, cerând afecțiune. Vedea mâna care venea să îl mângâie și pleca imediat.

Uneori, în încercarea de a-l îmblânzi, sclavii umani ai pisoiului încercau să îl ia în brațe. Episodul dura între cinci și zece secunde, după care începeau niște zbateri teribile, gheare, colți alea-alea și pisoiul își recăpăta libertatea de mișcare fie sărind din brațe, fie fiind lăsat sau aruncat din brațe. Nici vorbă să vrea să fie ținut în brațe, sau să vină de bunăvoie să stea în brațe. Undeva la juma de metru de sclavi, acolo era distanța lui confortabilă, asta când nu le dădea târcoale cerând afecțiunea pe care nu era dispus să o primească.

În mod clar ăsta nu e comportamentul tipic al unei pisici de apartament, corect? Am stat mult și m-am gândit de unde relaționarea asta semi-sălbatică, cererea asta de afecțiune refuzată imediat ce este oferită, sila asta de contact fizic afectuos…

O fi din cauză că a fost părăsit, lăsat singur în frig și asta e printre primele lui amintiri, care l-au făcut să creadă că nimeni nu-l iubește și nu-i poartă de grijă? Că el nu merită să fie iubit și alintat, așa că orice manifestare de alint e nemeritată și fuge de ea. Poate acea noapte și zi petrecute singur și flămând și înfrigurat și îngrozit și fără nimeni căruia să îi pese de el. Poate acea noapte l-a făcut să creadă că așa e lumea de fapt și că orice gest de bunătate e de fapt rău. Că viața e doar luptă, iar altceva decât lupta e moarte. Cine știe ce e în mintea lui…

Sau poate că așa s-a născut el și mama-pisică l-a părăsit pentru că nici pe ea nu o răbda să îl lingă și să îl alinte. Poate se purta urât cu ea și cu frații lui pentru că așa e el. Cine știe ce combinație de gene…

Doar că, atunci când trag linie, reiese un pisoi care vrea să i se dea afecțiune, iar când o primește, o refuză.

Iar dacă voi credeți că am vrut să scriu despre un pisoi…

Reclame

7 gânduri despre „Pisoiul care nu voia să fie mângâiat

  1. Povestea motanului,căci pare sa fie vorba de un motan, îmi aduce aminte de o conversație cu un medic veterinar foarte deștept care spunea ca puii foarte mici de animale care nu apuca sa fie
    „educati” de mamă se comporta oarecum „decerebrati ” inițial, atunci cind sunt preluați de o familie adoptiva umana.Ăsta înseamnă ca ei preiau instinctual multe din caracteristicile mediului uman în care se dezvolta, reflectând destul de fidel și modul de relaționare al stăpânului.
    Știm cu toții ca animalele percep_nu pricep,drept pentru care o transmisie de afectivitate inconsecventa, trunchiata, reținută a stăpânului determina o reacție asemănătoare a animalului.
    Creierul animalelor foarte mici se comporta ca un buretel care absoarbe ” energia afectiva” a stapanului, spunea medicul veterinar deștept unei anonime posesoare și iubitoare de animale.

  2. Ca să îl citez pe Chief O”Brien al meu: e o părere. Fiecare generalizează de la ce știe. Când încerci să aplici o regulă generală la un caz particular pe care nu-l cunoști, poate că părerea e deșteaptă… știu și eu. Oricum, dacă îmi e permis, aș insista pentru citirea întregii postări, inclusiv a ultimului rând. Intenția mea poate nu a fost evidentă: chiar nu am vrut să scriu despre pisici.

  3. Era doar un gind .. .iar eu am vrut sa scriu despre pisici.Și da, aveți dreptate. Apreciez
    foarte mult postarile, am mai zis ăsta.

  4. Ati intalnit vreun pisoi care, dupa zvarcolirile de tipul, sa ajunga la un moment dat sa toarca calm in niste brate de sclav?

  5. O să apară mâine seară ceva în legătură cu asta, sau cumva pe lângă. Eu cred că, oricum ai fi din naștere, dacă faci un efort bine dirijat, poți să controlezi ceea ce îți vine să faci.
    Asta dacă întrebarea nu se referă la pisoi… Dacă e despre pisoi, regret, experiența mea e absolut minimă și părerile complet nereliabile. Pisoi nu știu. Metafore da.

  6. uau! observ ca aceasta postare are in 95% din continut, o intamplare despre un pisoi. Fraza de la final e de „si acum, atentie!”
    cumva sa fie oare ca majoritatea cititorilor sa se fi lasat directionati de „magia” acelor 95%? si trezindu-le mila, sa le aduca aminte de cel putin un caz particular cu vreo pisica mieunatoare care-i „mai mult plecata e adevarat. si acasa cand sta, sta mai mult sub pat” vorba cantecului Alifantis-ian….
    mda: „usa e veche, broasca-i noua”

    P.S. ar fi fost ceva ca aceasta postare sa se predea in scoli…..”Empatie versus Mila” in genul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s