Medalia de jucărie

Mă aşteaptă acum o misiune greuceană. Să scriu despre experienţa mea personală în timp ce interpretam un personaj de care era vorba în postarea anterioară. În acelaşi timp să nu dau indicii despre joc, ca să nu stric plăcerea celor care ar vrea să participe. Un fel de a descrie un personaj dintr-un film fără a spune ceva din acţiunea filmului. Că veni vorba de personaj, am auzit iutiubări care zic „caracter” în loc de personaj şi „mapă” în loc de hartă. Săraca limbă română, care (pe care!) o plâng şi care (pe care!!!) o cântă, pe la vatra lor, ţăranii…

În meseria asta a mea e nevoie de răbdare multă, că lucrezi cu oameni. Şi e nevoie de detaşare multă, ca să nu o iei personal. E greu să nu o iei personal când simţi că omul din faţa ta sabotează, sau te enervează, sau te ia de prost sau te suge de energie. E greu să te detaşezi. E nevoie să îţi spui, uneori foarte des, că omul ăla nu o face pentru că are ceva contra ta personal. Ci o face pentru că atât i-a mai rămas de făcut. Că ar face altfel dacă ar şti că poate face altfel.

Boala înrăieşte. Pentru că e ca o pedeapsă. Ca orice pedeapsă, simţită ca o nedreptate. Şi un om care păţeşte o nedreptate se înrăieşte. E plin de revoltă pe lumea din jur. Poate că nu lumea l-a îmbolnăvit. Adică nu toată lumea.

Dar restul lumii, din jurul meu, e sănătoasă. De ce eu? De ce tocmai eu? Ei de ce nu? Uite, ăsta! Şi ăla! Şi aia! Şi ăia! Ei toţi! Ei de ce nu? Ce au ei de nu au păţit la fel? Ce aş dori să fiţi şi voi la fel! Cum m-ar mai bucura să vă văd cum vă văitaţi ca mine! Cum mi-aş mai freca mâinile de bucurie că sunteţi la fel de neajutoraţi ca mine, că cerşiţi ajutorul altora, aşa ca mine, că vă simţiţi umiliţi că aveţi nevoie de ajutor, aşa ca mine…

Boala oferă avantaje. Pentru că omul bolnav e în inferioritate şi are nevoie de ajutor. Şi mereu sunt oameni care îl ajută. Fie şi ca să îşi scutească sentimentul de vinovăţie dacă nu ajută. Iar omul bolnav capătă ajutor mereu.

Sunt bolnav şi am nevoie de ajutor. E normal să fiu ajutat. Am nevoie, că sunt bolnav. E datoria voastră, a sănătoşilor, să mă ajutaţi. Şi să vă simţiţi vinovaţi că voi continuaţi să fiţi sănătoşi şi să nu vă opriţi din a mă ajuta. Şi când vă cer să faceţi în locul meu lucruri pe care şi eu le pot face. Ştiiiu. Ştiu că ştiţi că pot să le fac şi eu. Şi chiar pot să le fac. Aş putea să le fac şi singur. Dar de ce? De ce să le fac singur? De ce să nu le faceţi voi? De ce să nu apelez la voi, la timpul vostru, de ce să nu vă fur timpul vostru ca să vă îngrijiţi de nevoile mele? În fond, sunteţi sănătoşi şi aveţi toată viaţa înainte. Eu sunt bolnav. Am puţină viaţă înainte şi vă urăsc pentru asta şi vă iau din viaţa voastră lungă pentru viaţa mea scurtă… poate nu voi sunteţi vinovaţi de situaţia mea, dar pe cineva trebuie să mă răzbun şi eu, nu? Aşa că ajutaţi-mă! Sau simţiţi-vă vinovaţi în tot timpul vieţii voastre lungi!

Boala îţi îngustează orizonturile. Îţi ia din aplomb. Nu mai ai chef de prea multe. Nu mai ai apuc să faci nimic. Invidia pe ceilalţi.

Uite şi la ăştia cum vorbesc fericiţi. Râd. Ce le pasă? Se mişcă uşor de colo-colo. Habar nu au cum e să te doară. Aşa îmi vine câteodată să le fac durere. Parcă i-aş pocni. Parcă le-aş pune piedică când merg. Tot nu au ce să-mi facă. Mă scuz şi gata. În fond, sunt bolnav. E normal să greşesc, că doar nu o fac cu intenţie. Iar pe ei îi doare puţin, pe mine mereu. Uite cum fac pe mărinimoşii şi miloşii. Mă iartă când îi lovesc din greşeală. Din greşeală. Dar să nu credeţi că nu vă simt privirile de milă, că nu vă simt exasperarea când vă deranjez. De, asta e, eu sunt bolnav şi trebuie să mă răbdaţi…

Uite-i şi cum fac planuri. Cum se gândesc să plece în vacanţe. Cum îşi cumpără bilete de avion. Au planuri, fac afaceri. Eu nu pot. Sunt bolnav. Ce le-aş mai strica distracţia şi afacerile! Aşa, doar ca să le văd mutrele… să vadă şi ei cum e să nu poţi să mai faci nimic…

Se uită toţi la mine de parcă aş fi un impostor. De parcă n-aş fi bolnav… că vine un prost de doctor şi spune că sunt sănătos. Ştie el! De parcă ar fi în pielea mea. De parcă ar şti el cum mă simt. Poate că oi avea corpul nu chiar aşa bolnav cum mă simt. Dar sufletul? Ştie prostul ăla de doctor cum mă simt eu în sufletul meu?

Cum să fac să mă simt şi eu altfel? Când mereu am nevoie de ajutor de la alţii? Când îi invidiez pentru ce au ei şi eu nu. Se poartă ca nişte oameni sănătoşi. Iar eu sunt bolnav. Degeaba zic ei că nu sunt bolnav. Eu aşa mă simt. Şi aşa m-am şi obişnuit de atâta amar de vreme. Cum aş putea fi altfel decât bolnav, veşnic cerând ajutorul celorlalţi şi veşnic răzbunându-mă pe ei pentru că nu sunt ca mine?

Am învăţat atunci, în acel joc, multe despre mine. Şi, dincolo de plăcerea jocului, nu prea erau lucruri plăcute. Iar de atunci, după acea experienţă, mi-am promis că niciodată nu voi mai fi enervat sau neînţelegător sau milos sau exasperat de un om suferind. Şi viaţa mea este mai bogată cu o experienţă. Mai ales că am fost şi votat ca participantul cu cel mai reuşit personaj… şi am căpătat şi o medalie. Prima medalie din viaţa mea. O medalie de jucărie. Pentru că am jucat un joc.

Ilustrația 

Reclame

Un gând despre „Medalia de jucărie

  1. Da. O mare profesoară de dans și teatru, Miriam Raducanu, a stat ani buni în pat, încercînd să vindece o boală la picioare, ironie a sorții, apăruta exact cînd cariera ei era in plină ascensiune. Îmi aduc aminte că m-a impresionat o mărturisire a ei despre acel timp petrecut fără a ști dacă la capăt există vreo șansă de a dansa din nou. În fiecare zi se ruga să nu se înrăiască. Războiul pe care l-ai descris era cu ea în fiecare secundă, atunci. Frumusețea este că a și biruit, e un mare reper pentru mulți artiști, poate că și din acest motiv.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s