Despre bile și jgheaburi

În Anglia lui 1889 era permis să te opreşti din ce faci şi să te zgâieşti fără ruşine la un străin care îşi vede de treburile lui. Era chiar permis să-ţi dai cu părerea în gura mare. Puteai să spui tot ce îţi venea la gură despre respectivul, cu condiţia să fii la o distanţă asiguratoare. Adică tu pe mal, el în Tamisa. Cel puţin aşa spune JKJerome.

Iar azi dimineaţă mi-a părut rău că nu trăiesc în Anglia lui Jerome, ca să pot să mă opresc să văd scena până la final. Dacă aş fi făcut-o, probabil aş fi căpătat cel puţin câteva priviri ucigătoare, gen Ce te holbezi, bă ăsta, ia vezi-ţi de treaba ta. Sau aş fi căpătat chiar mesajul verbal în acest sens. Asta ne-a învăţat secolul XX, că nu e frumos să ne uităm la alţi oameni. Indiferent cine sunt ei şi ce fac. Şi de la nu e frumos am ajuns implicit la nu e voie. Aşa că am mers mai departe şi nu am văzut finalul. Nu aveam voie. Plus că întârziam la scuba.

Ce am văzut? O mămică îşi ducea disdemorning copilul la cămin. Să trezeşti un copil la şase dimineaţa pentru că părintele are serviciul care începe la opt. Probabil să înveţe de mic lecţia. Toţi oamenii trebuie să se scoale cât mai devreme şi să muncească. Aşa făcea şi mama. Şi tata.

În faţa unui nonstop sunt trei aparate de scos mingiuţe de cauciuc. Le ştiţi, nişte baloane mari de plexiglas, cu o fantă pentru bani, un buton şi un jgheab. Bagi banul în fantă, apeşi pe buton şi cade mingiuţa. De cauciuc. Pe jgheab. Aia care vine la rând. Mama şi fetiţa erau oprite în faţa aparatelor. Probabil că promisiunea fusese făcută de mult, sau poate că atunci cedaseră nervii mămicii în faţa insistenţelor fetiţei. Iar mămica, graţie internetului, învăţase să ofere copilului alternative. Şi, cu o voce studiată de părintemodel, o întreabă pe aia mică: de unde vrei să îţi vină mingea, de aici, de aici sau de aici? Copila zice: eu o vreau pe aia. Şi arată o minge aflată undeva în vârful mormanului de bile din aparatul din stânga. Practic, pentru a obţine acea biluţă, ar fi trebuit evacuate toate biluţele de sub ea. Adică toate din aparat.

Evident, în mintea de patru ani a fetei, problemele de ordin tehnic nu existau. Dacă mama a promis că îi ia o bilă, ea o vrea pe aia de sus. Cum adică nu poate să o aibă pe aia de sus? Păi de ce? Nu, nu o vrea pe aia care vine acum, o vrea pe aia de sus.

Pentru că mama nu citise pe internet ce face un părintemodel în asemenea situaţie, a apelat la ancestralul ton bercenez de punere la punct a copiilor: Aia nu se poate, o să iei ce îţi vine şi gata. Şi hai că întârziem, hai odată, hotărăşte-te.

Oricât de încet am mers, tot nu am putut să aud mai mult de atât. Îmi pare rău. Aş fi vrut să văd cum se termină.

Lecţia pentru acea fetiţă era că nu poţi avea ce îţi doreşti. Oricât îţi doreşti ceva, ceea ce obţii este altceva. Pentru că nu doreşti ceea ce îţi vine pe jgheab. Îţi doreşti altceva. În esenţă, ceea ce vine pe jgheab e tot bilă. Tot aşa te joci cu ea. Tot aşa sare. Doar că nu e ce ţi-ai dorit. Aia dorită e altfel.

Aşa merge sistemul. Poţi ajunge la ceea ce îţi doreşti. Sigur că da. Doar bagă multe fise, scoate toate bilele de cauciuc şi ajungi la cea pe care ţi-o doreşti. Doar că, atunci când vei fi ajuns la ea, vei fi epuizat de toate bilele scoase până atunci, le vei fi pipăit pe toate, iar cea pe care ţi-o doreai parcă nici nu mai e aşa de nemaipomenită.

Pentru că a mai trecut timpul. Pentru că te-a epuizat aşteptarea. Pentru că te-ai văzut cu ochii minţii de atâtea ori cum te vei bucura, în sfârşit de bila TA, încât realitatea păleşte mult pe lângă imaginea imaginată de tine înainte să ai bila în realitate. Şi eşti dezamăgit.

Chiar îmi pare rău că nu ştiu cum s-a terminat scena cu mama şi fata.

Poate s-a supărat mama pe încăpăţânarea fetei de a vrea doar bila de sus şi de a refuza bila care vine pe jgheab. Poate a smucit-o de mână şi a mârâit: Dar asta care a venit ce are, ce, nu e tot bilă? Atunci nu-ţi mai iau nicio bilă, gata, hai că întârziem. Iar drumul spre grădi a fost făcut cu urlete şi nervi comuni. Iar fata a învăţat că, dacă nu iei ce îţi vine prima oară în cale, rămâi cu mâna goală. Aşa că mulțumește-te cu prima bilă, altfel…

Sau poate că mama a avut mai mult tact. Poate a făcut jocul cu pânditul bilei. Poate i-a explicat fetei că vor mai trece şi mâine pe aici şi vor vedea dacă bila dorită de fată a mai coborât spre jgheab şi sunt şanse mai mari să ajungă în mâna fetei. Că, dacă şi-o doreşte atât de mult pe aia, soluţia e să aştepte şi să o pândească zi de zi, când trec pe acolo, că nici căminul, nici serviciul nu se termină azi. Şi să o înhaţe la momentul oportun şi să se bucure de ea.

Sau poate mama a avut mai mult tact. Poate i-a explicat fetei că aşa e mereu, că prea rar obţii ceea ce îţi doreşti şi că, pentru a fi fericită, nu trebuie să aibă neapărat acea bilă, ci se poate bucura de orice bilă care îi aparţine. Poate a admirat din inimă bila care a venit pe jgheab şi poate a iniţiat un joc în trei, mama-fata-bila.

Sau poate mama a avut mai mult tact. Şi a scos două fise, şi a scos două bile, una pentru ea, una pentru fată, şi le-a comparat, şi a fetei a fost mai frumoasă…

Cât de rău îmi pare că nu am urmărit scena până la sfârşit…

Ilustrația

Reclame

7 gânduri despre „Despre bile și jgheaburi

  1. Inteleapta decizia de a nu va HOLBA la oamenî existând și varianta ca în afară de priviri ucigătoare sa primiți și o bila colorata în cap.

  2. Imi amintesc o situatie similara (cu unul dintre scenariile pe care le-ati desfasurat). Copil fiind, aveam o tragere de inima si de circumvoluntiuni catre o nenorocire superficiala, dar foarte imbietoare. Cercei. Mi-i doream aprig, total nejustificat si in completa disonanta cu orice ocupatie ‘serioasa’ in care se angaja sufletul meu. Previzibil, mi-am scos din minti mama. Nu vorbim de zile sau saptamani, ci de luni. Luni in care am pledat zilnic cauza urechilor perforate (voiam si piercing) si in care mi s-a raspuns, la fel de firesc-nu. Eram mica pentru doua perforatii, daramite mai multe. Copil ambitios fiind si profund neinteles in drama mea existentiala, am luat intr-o dupa-amiaza decizia ca acest meci se va termina repede. Cu o chestie ascutita in mana, am strans din dinti si am infaptuit, singura, in fata oglinzii, actul sacru. Cerceii ii cumparasem pe ascuns, din niste banuti. Nu o sa uit nicicand scena in care m-am infatisat in fata mamei. Si nici continuarea scenei, in care i-am spus, nitel dezamagita, ca nu s-a schimbat nimic. Toate lunile si suferinta pareau degeaba. Dar gratificarea…dar? Tot acel travaliu lung, continuu pentru varsta mea, nu imi adusese nicio scanteie de fericire. Imi dorisem ceva atat de mult, incat obtinandu-l-ca sa-l parafrazez pe Blaga-nu ma mai bucura. Ma costase prea mult suflet. Cerceii au fost scosi dupa doua ore. Si dati uitarii, absolut nepoetic.

  3. Poate ca mult-asteptata gratificare a palit si pentru ca trebuia sa vina de la mama? Ca aia era de fapt miza cea mai importanta-mama satisfacandu-ti dorinta arzatoare?

  4. Nejustificata in fata imaginii pe care orice tomboy fara inclinatii roz o are despre sine. Cred ca gratificarea a palit si pentru ca, pana la o anumita etapa de dezvoltare, copiii nu-si ierarhizeaza obiectivele (nu indraznesc sa spun obsesii; nu stiu exact unde se termina primele si unde incep acestea). Lucru profund neinteles de adulti. A manca portocala numarul 5 de pe raftul unei tarabe poate fi/este la fel de important ca excursia la Disneyland. Drive-ul si ritualurile zilnice de pana la atingerea obiectivelor primeaza. Respectiv, daca acestea l-au obosit grozav, orice rezultat (oricat de frumos) ar pali in comparatie.

  5. Asa-i, copilul e interesat de chestia care-i face ochii sa sclipeasca ACUM! ‘Noroc’ ca vine adultul sa-l invete ganditul in perspectiva – chestia aia nu-i potrivita pentru el, e inutila, sau buna, dar… mai tarziu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s