Ordine în camera ta. Imediat!

Cică într-un dicționar corect făcut, la explicația cuvântului lift scrie: vezi ascensor. Iar la explicația cuvântului ascensor scrie: vezi lift.

O să mă opresc din a cheltui aiurea timpul nostru și cuvintele postării pentru introduceri și captatio benevolentiae. O să intru abrupt în temă, cea propusă acum o săptămână de cumătră-mea după ce a citit postarea cu mama care pedepsește. Care, btw, nu se referea la ea. Pe bune, deloc.

Și zice cumătra (pentru curioși, sunt nașul fetiței și, cumva prin contagiune, și al băiatului ei): Păi și care e rețeta de pedepse pentru sănătatea mentală a copilului?

În primul rând, hai să facem un pic de ordine prin cuvinte și înțelesuri, că altfel călcăm pe ele (ca pe jucăriile împrăștiate de copii).

Zice dexonline:

PEDEÁPSĂ, pedepse, s. f. Măsură de represiune, sancțiune aplicată celui care a săvârșit o greșeală; spec. măsură de constrângere prevăzută de lege și aplicată cuiva de o instanță judecătorească drept sancțiune pentru o infracțiune; condamnare, osândă; situație în care se află cel pedepsit, condamnat.

Reținem: represiune, sancțiune, greșeală, constrângere, infracțiune, condamnare, osândă. Mă rog, am mai sărit ceva substantive, dar nu prea multe. Și neesențiale pentru un om politic responsabil: lege, instanță judecătorească… Responsabil față de propria bunăstare. Hai că deviez.

Așadar, pedeapsă este ceva represiv, care se aplică celui care a făcut o greșeală, o constrângere, o sancțiune pentru o infracțiune. La mintea mea cea complet neinițiată în ale legilor și justiției, mi se pare că pedeapsa este pentru cineva care a comis o faptă câh. Sau pentru cei care ar fi tentați să facă acel ceva câh, să știe ce o să pățească dacă vor fi prinși.

În esență, e despre fapte urâte și despre ce pățesc cei care le fac. Nu face asta că pățești o pedeapsă. Sau: ai făcut asta, ești pedepsit așa. Data viitoare dacă mai faci, tot așa o să pățești. Până te înveți minte, mama ta de copil care nu asculți. De reținut: pedeapsa nu spune și ce să faci în loc de ceea ce tocmai ai făcut și a primit pedeapsă. Doar: nu (mai) face!

Zice dexonline:

CORECTÁ, vb. I. Tranz. A face să fie corect, a îndrepta greșelile, defectele, scăpările din vedere, asperitățile (într-un text scris, în lucrări de orice fel, în purtarea, în ideile, în vorbirea cuiva); a corija.

Aici reținem greșeli, defecte, scăpări din vedere. Dar și a corija, a îndrepta, a face să fie corect.

Așadar, a corecta este despre a schimba ceva, un comportament, o idee, o vorbire. Nu se adresează persoanei care a comis greșeala, ci greșelii în sine. A corecta nu este despre a stopa, a opri, a inhiba, a stârpi, a bloca. Este despre a schimba, a îndrepta, a face să fie din incorect corect, a face să fie din rău bine.

Și cred că de la diferența de sens și mai ales de implicații non-verbale și atitudinale, de la diferența asta avem de pornit când scriem rețete de comportament pentru părinți și copii.

Vrem să corectăm comportamentul sau vrem să-l stârpim? Copilul care are acel comportament este privit ca un infractor care, cu bună știință, comite o ticăloșie, sau este doar un copil care luptă, prin mijloacele lui, pentru propriul confort? Confort la care, din perspectiva lui, atentează părintele care încearcă să îi impună ceva ce lui nu-i convine.

Câtă vreme copilul va simți (și aveți încredere în mine și în copiii voștri, ei chiar simt) că este privit ca un infractor, câtă vreme va privi în oglinda din ochii părintelui și va vedea un ticălos care comite porcării, va fi în război cu părintele. Pentru că, repet, din perspectiva lui, el face bine. Doar din perspectiva părintelui el face rău. Și el chiar nu înțelege perspectiva părintelui. Știe doar că i se impune o limitare a confortului propriu, fără să i se dea nimic în schimb. Totul în numele unei cauze străine: viitorul lui. Vax!

Câtă vreme copilul se va simți condamnat în integralitatea lui de persoană de către părinte pentru ceea ce face, se va purta ca un condamnat față de gardianul lui. Și șanse de redempțiune nu are.

Poate dacă își vede părintele că îi ia și lui în calcul motivele pentru care face ceea ce face, dacă vede că nu e condamnat el ca persoană pentru ceea ce a făcut, că părintele lucrează în echipă pentru corectare, dacă este făcut să înțeleagă și să asimileze o motivație potrivită pentru corectare… atunci, poate, va înceta războiul copilului cu părintele. Și nu se va mai simți pedepsit fără motiv. Și va coopera. Poate.

Ilustrația

Reclame

2 gânduri despre „Ordine în camera ta. Imediat!

  1. Ce bine e trasata distinctia intre pedeapsa si corectie, mi-e de mare ajutor pe viitor si, daca nu e cu suparare, o voi imprumuta!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s