Trăiți cum vreți, nu cum vă spun alții

Un coleg de ghildă medicală mă roagă mai zilele trecute să dau nişte laicuri la nişte postări ale lui pe feisbuc. Era vorba despre cât de nocivă e marihuana la creierii omului şi cât de mult se expun consumatorii la toate nasolelile care decurg din consumul de cannabis şi derivaţi.

Să fim în clar de lună de la început: eu personal nu sunt absolut deloc adeptul consumului de psihotrope de vreun fel. Dovadă sunt scrierile pe net şi pe hârtie în care îmi exprim în repetate rânduri, până la plictiseala unanimă, convingerea mea că omul e născut ok şi perfectibil, şi că doar adăugirile postnatale îi alterează făptura. Şi altă convingere a mea fermă e că (fără conotaţii religioase) la început, în gura omului a fost cuvântul, nu medicamentul.

Aşa că sunt din toate puterile în dezacord cu consumul nenecesar de orice substanţe care alterează funcţionarea esenţei fiinţei umane, cea mai complexă structură cunoscută de om, anume creierul lui.

E retoric să o spun, sunt mulţumit şi mândru de felul cum îmi funcţionează creierul personal (încă). Şi orice substanţă care vine să îmi afecteze felul în care funcţionez îmi repugnă. Undeva, în trecutul nu foarte îndepărtat, există nişte cinşpe ani în care nu am băut nici măcar o bere.

Nu am consumat şi nu voi consuma vreodată în scop recreativ o substanţă care să îmi altereze percepţia asupra mea şi asupra lumii din jur. Eu sunt ok cu mine şi (în majoritatea ocaziilor) sunt ok şi cu lumea din jur. Nu simt nevoia să îmi schimb artificial şi pe termen scurt percepţia asupra mea şi asupra lumii din jur. Eu sunt aşa cum sunt şi sunt ok, lumea e aşa cum e, iar eu şi lumea ne tolerăm reciproc în felurile în care suntem.

Vine vorba acum de a spune altora să nu îşi (mai) bage în proprii creieri substanţe pe care acei creieri nu le produc în mod normal. La modul mai general, de a spune unor oameni care nu m-au întrebat ce cred eu despre ce ar trebui ei să facă.

Eu cred că fiecare fiinţă umană se naşte ok, perfectibilă şi cu dreptul inalienabil de a decide pe cont propriu ce urmează să i se întâmple. Orientarea mea profesională, formarea mea profesională şi tot ce încerc să fac în profesia mea merg în direcţia asta. Să fac tot ce pot ca orice om să aibă control asupra ceea ce i se întâmplă. Să trăiască viaţa aşa cum vrea să o trăiască, nu să i se trăiască viaţa aşa cum vor alţii. Să fie aşa cum vrea să fie, nu cum vor alţii să fie.

Iar dacă omul vrea, din motivele lui care nu mă privesc, să pună o lentilă care deformează imaginea între el şi oglindă şi între el şi lumea din jur, cine sunt eu să îi spun că nu e bine? Cum pot eu decide pentru el, mai ales că nu am fost întrebat?

O prietenă mă întreba, mai zilele trecute, cum procedez cu consumatorii de droguri? Cum îi conving să se lase? Iar eu îi spuneam că eu am (sau încerc măcar să am) control doar asupra mea. Nu pot avea control asupra ce fac alţii. Aşa că nu pot convinge un om să facă, sau să nu mai facă, ceva. Nu pot convinge nişte oameni să nu (mai) consume ceva ce ei vor să. Nu se pune problema să îi conving pe oameni să îşi schimbe comportamentele. E vorba să îi ajut pe cei care vor, şi nu ştiu cum, să îşi schimbe comportamentele. Atunci da, sunt alături de omul respectiv, cum sunt alături, cu tot ce pot eu, de orice om care vrea să devină.

Probabil o parte din voi o să spuneţi: da, dar e vorba de informarea publicului despre. Asta poţi să o faci, să le spui oamenilor, cum face şi stimatul tău coleg, ce rău le fac iarba, acidul, cheiul, icsul, legalele, crecul şi altele. Mai ales că ești de meserie și ai văzut la viața ta grămezi de copii cu mințile spulberate irevocabil de mizeriile vândute pe stradă.

Da, aş putea. Dar, oare, nu aş fi exact în poziţia de care se teme colegul meu, cea a predicatorului în pustiu? Oare nu am fi mulţi, enorm de mulţi, predicatori în pustiu? Convinşi, fiecare dintre ei, că propăvăduiesc adevărul şi propăvăduindu-l altora care sunt la fel de convinşi de acel adevăr? Oare nu am fi foarte mulţi Ioani care ne vestim unul altuia (deşi ştim cu toţii de) venirea Mântuitorului, fără să ne asculte şi alţii?

Pentru că, să ne amintim, suntem pe internet, unde fiecare are (căci se simte dator să aibă) o părere pe care (obligatoriu) o şi exprimă. Şi e suficient să scrii alb ca peste zece minute să primeşti replici de la oameni care îţi spun că e negru, fără ca măcar să ştie despre ce e vorba. Iar un om care vrea să consume iarbă va căuta acele informaţii care să îi sprijine punctul de vedere şi va ignora (dacă nu cumva va contrazice) informaţiile care nu-i susţin părerea. Sau o să i se rupă de ce zic şi ăia şi ăia şi se va stona în legea lui, mulţumit de el.

Cu cât mai mult vom vorbi despre, cu atât mai mult va fi vorba despre. Cu cât le vom spune oamenilor că nu fac bine ce fac, cu atât copilul din ei se va simţi mai îndreptățit să facă.

Şi da, dacă se va face un montaj care să se difuzeze în media, cu oameni care spun mândri că ei nu se droghează şi nu se vor droga vreodată, voi fi primul care se înscrie să participe, să dea exemplu cu propria fiinţă şi propriile convingeri, convins că doar exemplul personal ajunge la alți oameni.

Şi nu, dacă se va face un montaj care să se difuzeze în media, cu oameni care le spun părinteşte şi sfătos altor oameni să nu se drogheze, nu voi participa, convins că fiecare om are dreptul să facă aşa cum crede că e mai bine pentru el, nu cum i se spune că e mai bine.

Ilustrația

Reclame

Un gând despre „Trăiți cum vreți, nu cum vă spun alții

  1. Distinse coleg, te respect ca pe un profesionist de marca, cand afirmi ca “ești de meserie și ai văzut la viața ta grămezi de copii cu mințile spulberate irevocabil de mizeriile vândute pe stradă”.
    Hai sa ne depasim mizantropia si egoismul intelectual de “turn de fildes” si cel putin sa incercam sa informam corect un tineret care este bombardat si poluat de o avalansa de informatii de nivel subcultural culese din “Dr. Goagal”, ce provin din partea unor semidocti si semi-doctori.
    Tineretul are nevoie de repere morale si informatii exacte. Daca noi specialistii nu oferim informatii corecte, atunci … ?
    Unele “seminte / informatii” pot sa cada pe “stanca stearpa”, pe altele sa le mature “suvoaiele” de dezinformari si “torentul” de informatii tendentioase din partea celor care au interese ascunse si distructive.
    In naivatea mea sper ca unele dintre seminte vor gasi un “teren fertil” si vor incolti armonios in sufletul noii generatii.
    Nu imi este teama ca as putea fi un “predicator în pustiu” – este un risc asumat.
    Non-actiunea si atitudinea filozofic-pasiva de “ni se rupe” nu se pot incadra in meseria pe care ne-am ales-o. Alfel … ramanem sa ne jucam cu cuvinte frumoase si sa ne amagim cu margele colorate.
    Dr Aurelian Anghelescu, medic primar neurolog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s