Frig pe gratis, nu cald pe bani

Bună dimineața și cafea prielnică să vă fie. Urmează să vedem ce se întâmplă cu femeia care își regăsește în sine adolescenta care era în urmă cu niște ani și pe care o numește Ana. Dialogul interior este remarcabil pentru împăcarea cu sinele din trecut. Am modificat minim textul pentru secretizare și din nou tac admirativ până sâmbăta viitoare, când urmează planurile adultului care s-a împăcat cu trecutul și își face viitorul.

Între timp, Ana a terminat și facultatea, s-a și angajat – să fie mă-să mândră. Acolo îi plăcea Anei. Și muncea mult, și program haotic, și practic nu era niciodată pe-acasă. De prinț se răcise. Și el de ea. Dar ea nu se prea frământa. De el nu știe, dar nici nu o interesa atunci. Fapt e că mai dădea câte un semn de viață. El. Bine, bine, până când? Părintele a pus piciorul în prag și a zis așa nu merge – serviciu-serviciu, dar tu pe-acasă nu mai stai, deci așa nu merge, că mie nu îmi ești de prea mare folos de departe. Eu trebuie să te am aici. Așa că Ana a tradus asta în „păi să caut să am un job mai bun, să mă mărit, că așa oricum nu e viață de familie și așa trebuie (care trebuie fir-ar el să fie)”. Deci ia alt job, plângi în fiecare zi vreun an de zile, etc, țac – pac, Ana s-a măritat cu el.

Deci ce să fac eu acum cu Ana? Ce tare nefericită e. Vai de capu’ ei, dacă mă uit așa la literele scrise și mai ales la alea nescrise.

Trebuie să îi găsesc și Anei un loc pe lume.

Dacă ar fi s-o sfătuiesc măcar ceva, i-aș zice să își bage picioarele în ea de școală și să iasă mai mult la joacă.

Să ia note mici și să vadă că lumea rămâne neclintită cu tot cu notele ei mici. Să nu se spele pe mâini dupa fiecare pipi. Că nu moare nimeni. Să nu asculte ce are mă-sa de zis, că nu e treaba ei. Să mănânce când are chef. Să bârfească cu prietenele, nu cu mă-sa. Să nu se agațe de primul băiat. Să meargă pe la muzee. Să meargă să citească în biblioteci. Să piardă vremea prin librării. Să se îmbete din când în când cu prietenele. Să se ducă dracului într-un cămin studențesc.

Să învețe să-i fie frig pe gratis și nu cald pe bani. Cum ar veni. Că nu de bani e vorba. Și uite-așa de fapt nici despre frig nu-i vorba.

Apoi să colinde prin orașe. Să se așeze dacă vrea. Dacă nu vrea, să se ducă. Mda. Aș lăsa-o să facă ce vrea. Să-și caute un drum. De fapt. În loc să o duc într-un loc pe Ana, aș face invers. Aș lăsa-o să colinde. Să se ducă. Să se plimbe. Aș lăsa-o să facă ce vrea ea. Cred că Ana s-a săturat să stea într-un loc. Și cred că Ana s-a săturat să vină cineva să îi spună unde să meargă, ce să facă, cum să facă.

Ana vrea doar să fie lăsată în pace. Și o s-o las. (era să scriu Du-te, Ana, dar cred că până și asta ar supăra-o căci e că și când ar avea nevoie să i se spună ce să facă. Și cine sunt eu să îi spun du-te sau stai. Gen…)

Ilustrația

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s