Copilul șef de haită

Intuiția îmi zice să încep cu Cesar, deși scena de pornire e de zilele trecute, surprinsă în scuba.

Am mai făcut eu referire aici, dar demultișor, la Cesar Millan. Ăsta e un mexican deștept, care s-a strecurat în State și a prestat coafură la câini. Pe urmă, cine știe cum, a făcut rost de un contract cu NG și a început Dog Whisperer. Adică, sub masca corectării comportamentelor nedorite ale câinilor, tipul face un pic de dezvoltare personală la stăpânii câinilor. Vorba lui: ca să ai un câine echilibrat, trebuie să fii un stăpân echilibrat, iar problemele unui câine sunt induse sau provocate, fără să vrea, de stăpân.

Mă știți că nu mă entuziasmez excesiv și nici prea des. Totuși, serialul ăsta e printre preferatele mele. Omul, plin de bun-simț, ne spune că natura are niște legi, și că animalele se comportă doar conform acelor legi. Că noi, ca oameni, ne facem propriile noastre legi, care de multe ori contravin legilor naturii. Și natura, când te bagi în legile ei și le pervertești, devine pervertită și incoerentă. Și animalele naturii la fel. Urșii din Râșnov?

Cesar ne spune că animalele trăiesc în grupuri organizate conform unor ierarhii. E legea naturii, care ne spune că nu toți suntem egali. Legea spune că fiecare individ e responsabil să conștientizeze locul propriu din ierarhie, să și-l apere contra celor care vor să i-l ia și să aspire permanent să fie mai sus în ierarhie. De ce? Pentru că un loc mai sus în ierarhie înseamnă mai multă putere: accesul mai rapid la haleală, un loc mai bun de dormit, prioritate la producerea de urmași. Avantaje care vin cu un loc mai sus în ierarhie.

Salt: dacă aș avea bagheta magică, aș face regula următoare: toți cei care vor să producă un copil, să citească întâi Împăratul muștelor și să spună ce au înțeles din cartea asta. După, în funcție de ce au înțeles, ar avea sau nu voie la procreere. Bagheta mea magică, dorința mea. Pace vouă, democraților iubitori ai drepturilor omului. Ale oricărui om, indiferent de netezimea creierului. Adică: iubitorilor formei umane, indiferent de conținut, pace vouă! Fiecare cu opțiunile proprii.

Și acum: Zilele trecute am auzit o doamnă colegă de scubă povestind o scenă de familie. Povestea cum nepoțelul ei striga în gura mare: Tati, tati, vino repede! Acum, acum, vino repede! Tatăl își lasă ce avea de făcut și vine într-un suflet, că cine știe ce a pățit copilul. Care se uită cu ochi senini și adânci ca marea la tati și zice: Tati, știi ce o să mă fac eu când voi fi mare?

Am rămas indiferent la continuarea poveștii care a amuzat restul auditoriului, pentru că urmase o profesie genială, gen balerin la radio. Urechea mea sesizase ceva. Ca să nu mă reped ca surda-n-clopot, am întrebat încă o dată, după potolirea ilarității: Dacă am înțeles eu bine, tati a venit în fugă, alarmat de chemarea copilului? Și-a lăsat tot ce făcea, indiferent ce, adică treburile lui de părinte și adult și a venit fuga la chemarea copilului? Ceea ce m-a cumva înfiorat suplimentar a fost dezinvoltura răspunsului colegei: Da, normal, păi dacă îl chemase ăla mic…

În familia aceea, ceea ce vrea copilul de la părinte devine lege. Copilul este șeful haitei. Când el dă semnalul, toți membrii haitei, sau cei pe care el îi vrea la dispoziția lui, lasă tot ce au de făcut și se îngrijesc de nevoile lui. Nu contează care sunt alea. Ideea e că ei sunt la dispoziția lui, că vin la chemare. El doar stă și gândește ce o să se facă atunci când va fi mare, iar rezultatul acestui brainstorming la patru ani este comunicat părintelui după ce acesta este chemat la ordin.

Parcă aud niște voci, acolo în spate, care încep să strige: Păi bine, dar tu singur zici că trebuie să acord copilului maximă atenție? Păi și atunci cum, când te strigă să nu-l bagi în seamă? Unde mai e atenția pe care pretinzi să o acord copilului? Normal, mă strigă, mă duc să văd ce vrea. Așa zici și tu, să acord atenție totală copilului când sunt cu el. Și dacă nu mă duc atunci când mă strigă, nu te contrazici singur?

Aparent, da. Aparent, dacă nu faci întocmai ce îți poruncește copilul să faci, înseamnă că îl ignori, și pe urmă, peste treijde ani, ajunge la terapie că părintele nu i-a acordat atenție destulă. Ca orice extremist, vezi doar extrema opusă. Dar vin și întreb: oare se simte copilul jignit când îi spui: Dacă ai ceva important pentru tine să îmi spui, vino aici și te ascult cu toată atenția? Oare se simte câinele jignit când îi corijezi un comportament nedorit? Oare șeful haitei se duce la un subordonat, sau subordonatul vine la șef?

Ceea ce învață însă copilul dintr-o interacțiunea descrisă la început: treburile adultului-părinte sunt mai puțin importante decât ale mele. Tati își lasă treburile lui și vine când îl chem, orice am chef să îi spun, oricând vreau eu. Prin extrapolarea inerentă unui copil: toate treburile mele sunt mai importante decât ale părintelui. Mai extrapolat: toate treburile mele sunt mai importante decât ale altora. Și mai extrapolat: treburile mele sunt cele mai importante din lume.

Oare mă aventurez și pe traseul (posibil) al copilului care învață că nevoile lui sunt mai importante decât ale părintelui? Dacă da, vedem sămbăta viitoare.

Ilustrația

Reclame

Un gând despre „Copilul șef de haită

  1. Redirectionarea parintelii moderne spre satisfacerea nevoilor copilului o poate face usor sa alunece la celalalt pol de care vorbesti tu aici. E rau cu frustrarea lor, e rau si cu prea plinul lor. Copilul invata ca i se cuvine si poate ajunge mai tarziu sa aiba limite nedefinite in relatie cu ceilalti, un fel de tragere a plapumii sa-i tina doar lui de cald. Si sunt sanse mari sa isi doreasca sa urce in ierarhie si sa ajunga sef sau narcisic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s