O fi și bine, dar sigur e rău

Scena e cea de toate zilele. Un pat. Un om în pat. Un alt pat pe care stă zborșit, fleșcăit, îngrozitor de transpirat, un psihiastru epuizat de urcatul pe scara scubei și pe scala lui Celsius.

Omul din primul pat e o fată tânără. Vine de undeva dintr-o comună. Acolo i s-a spus, de către un medic de la un dispensar, că are cancer și să meargă urgent la București să se opereze, că poate i se mai prelungește viața. Sau așa a înțeles ea. Oricum, doctorul a zis așa sau așa a ajuns la ea mesajul lui. Cursuri de comunicare cu pacientul nu se fac în facultate. Se fac în schimb altele. Folositoare pentru că ocupă timpul de învățat și oferă norme didactice.

Doctorul care mă cheamă îmi spune, înainte să ajung la ea, că fata nici vorbă de cancer sau alte alea rele, a văzut imagistica și ditamai șeful de secție și a zis la fel.

Un ușor dialog de vară, că e cald și sunt bărnaut:

-Și cum a zis doctorul ăla, așa în față, că aveți cancer? Sau cum?

-Da, chiar așa. S-a uitat la film și a zis că am cancer. Să mă duc la București să mă operez. Cât mai repede.

-Doar, așa, după ce ați făcut poza asta, și gata, cancer?

-Da. Și vă închipuiți cum am fost de atunci. Numai la copil mă gândesc, că am o fetiță mică de doi ani. Ce-o să facă ea fără mine? Hai că soțul o lua-o pe alta că e și el tânăr, dar copilul cui rămâne dacă eu mor?

-Dar știți, mi-a zis doctorul Cutare, și a vorbit și cu șeful de secție. Ei spun amândoi că pe filmul ăla nu se vede că ar fi cancer.

-Da… ei așa zic… știu și eu ce să zic… au zis să fac operația, să scot chistul ăla de zic ei că îl am și să văd ce zice laboratorul. Dar eu tot la asta mă gândesc…

-Firesc să vă gândiți la asta. La ce mă gândesc eu e altceva: cum se face că un medic de la un dispensar vede o chestie de-asta negru cu gri și vă zice că aveți cancer și îl credeți, și când vine un ditai profesorul universitar, șef de clinică într-un ditai spital de urgență cu a treia clasare pe țară, pe el nu-l credeți când vă zice că nu aveți cancer?  Adică, e ceva ce nu-nțeleg. E ca și cum o babă v-ar da în bobi și v-ar zice că aveți cancer și v-ați duce la doctorul de la dispensar, v-ar face radiografie și v-ar zice că n-aveți, și dumneavoastră ați crede-o tot pe baba cu bobii… nu?

-Păi… da… cam așa… dar ce să fac eu dacă nu mă pot împiedica să nu mă gândesc la asta și la cu cine o să rămână fetița mea…

-Și ar fi ceva să vă convingă că n-aveți cancer? Ceva să vi se întâmple și să ajungeți sută la sută convinsă că n-aveți cancer.

-Păi da, biopsia. Dacă iese bine, înseamnă că n-am cancer.

-Dar doctorul ăla de la dispensar nu a făcut biopsie, s-a uitat pe niște raze și a zis că aveți cancer.

-Păi știți cum e omul, pui răul înainte, te gândești să nu fie rău… dacă a zis cancer, mie aia mi-a rămas în minte…

Ilustrația

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s