Evantaiul care se deschide prea puțin

De mult nu am mai început cu un banc. Vechi, știut de majoritatea, dar banc, de. Și de câte ori încep cu un banc, ajung la chestii serioase rău. O ceată de medici de diferite specialități se duc la vânătoare de rațe, zboară o rață, toți o iau la ochi, nimeni nu trage. De ce?

Pediatrul zice: Bă, e o rață, o văd că e rață, dar parcă e prea mică, dacă o fi rățușcă abia crescută, las-o să trăiască și ea, săraca! Orelistul zice: Bă, e o rață, o văd, dar măcăne săraca de zici că are laringită, ce s-o mai împușc și eu… Ortopedul zice: Bă, e o rață, o văd că e rață, dar zboară așa într-o parte, zici că are ceva entorsă la aripă, o las în pace, că și așa are dureri… Oftalmologul zice: Bă, e o rață, o văd că e rață, dar zboară așa aiurea, nu ne vede că suntem aici? Bă, dar chiar nu ne vede, săraca mioapă, ce s-o mai împușc și eu… Gerontologul zice: Bă, e o rață, o văd că e rață, dar zboară băbește, săraca, o fi având vreo noojde ani, o las să trăiască zilele alea care i-au mai rămas. Chirurgul zice: Bă, e rață, o văd că e rață, dar are așa o burtă umflată… cred că ceva tumoră abdominală are săraca, o las să trăiască și ea… Ginecologul zice: Bă, e o rață, o văd că e rață, dar are și burta umflată, săraca se duce să își depună ouăle… ce s-o mai împușc… În fine, psihiatrul zice: Bă, e o rață, o văd că e rață… dar ea oare știe că e rață?

Să ieșim din zona de banc, pentru că rareori am auzit de șrinci care să meargă la vânătoare. Vânătoarea presupune alte caracteristici de personalitate. Dacă mergem la viața șrincului, chiar așa se întâmplă lucrurile. Uneori.

Una din marile probleme ale meseriei ăsteia e că foarte greu reușești să ieși din ea și să reacționezi omenește și nu șrincește. Odată ce începi să deprinzi tainele meseriei și să cunoști tot mai mulți oameni, fiecare cu problemele lui, efortul de a-i înțelege, de a le înțelege motivațiile conștiente și in, efortul de a le normaliza comportamentele în ochii lor, de a aduce justificări justificate pentru comportamente pe care ei înșiși le consideră inacceptabile, efortul de a-i determina să se autoaccepte așa cum sunt acum ca să devină altfel în viitor… toate astea lasă urme în profesionist. Toate astea îi deformează gândirea, pentru că nu poți gândi prea mult în felul ăsta gandiesc-maicoterezianic-oșoistic-martinluterkingoid fără să devină un mod obișnuit de gândire.

Și tot normalizând și găsind motivații pentru comportamente considerate de alții inacceptabile, te trezești că nu mai poți avea o ceartă ca lumea cu cel de lângă tine. Că, în loc să țipi și tu ca tot omul, să înjuri, să îți bagi și să îți scoți, să insulți și, la rândul tău, să se țipe la tine, să fii înjurat și drăcuit, să fii insultat, te pomenești că, automat, ai prelucrat situația conflictuală, ai evaluat instant pozițiile Copil-Părinte pe care te situezi tu și partenerul întru ceartă, ai raportat totul la modelele comportamentale învățate de amândoi în copilărie, ai găsit justificări la tine și la el pentru pozițiile actuale, știi că nu o faci ca să îți facă rău, știi că nu o face ca să îți facă rău… pe urmă îți ajustezi tonul și atitudinea, aplici niște ceva tehnici comportamentale, eventual un dialog imago… și totul se fâsâie ca un balon a doua zi după petrecere… căzut undeva în triunghiul dintre ghiveci și perete.

Uau, ce tare! ar zice unul din afara meseriei. Cât de fain e să nu te mai cerți, să rezolvi totul din vorbe și gesturi, să nu te culci cu spatele la celălalt, supărați pe câte o zi sau săptămână… să nu mai plângi, să nu mai ai senzația că te cerți cu pereții, să nu mai ai filingul ăla de a fi în război… să fie totul bine…

O fi, ce să zic… eu cred că orice viață, chiar și aia de cuplu, e ca un evantai. Dacă îl deschizi în stânga, se deschide automat și în dreapta. Și dacă la stânga sunt alea rele, la dreapta sunt alea bune (sau invers pentru cititorii stângaci. Ambidecștrii au liberă alegere). Și dacă nu lași evantaiul să se deschidă spre stânga, aia cu certuri, amenințări, înjurături și jigniri, nu îl lași nici spre dreapta… aia cu chestii bune, spontane, participații în comun, râsete demente, păcăleli și surprize plăcute…

Așa că viața șrincului, deformată de meserie, e una ca pe antidepresive… evantaiul e destul de închis spre stânga, nici nu pui prea multe la inimă, că pregătirea te face să prelucrezi automat multe din situațiile traumatizante și să treci peste ele mai ușor decât majoritatea restului omenirii… Dar nici bucuriile nu sunt, majoritatea, trăite la fel ca majoritatea restului omenirii. Pentru că evantaiul e destul de închis și spre dreapta… că așa funcționează evantaiele. Sau o fi doar al meu stricat?

Ilustrația

Reclame

7 gânduri despre „Evantaiul care se deschide prea puțin

  1. Mai că-mi vine să mă las de meserie dupa postarea asta…și să mă duc să imi procur un evantai nou, mare și colorat precum coada păunului când e mândru…

  2. Este cathartic acest articol! Găsesc cumva încurajator faptul că nu-s singura. 🙂

  3. Și unde mai pui că-i înveți și pe alții șă gîndească așa…

  4. Mie nu mi se pare incurajator ca e un fenomen extins ci, dimpotriva, mi se pare foarte trist…evantaiele sunt facute sa se deschida pana la capat, sau macar larg, sa putem simti toate nuantele alea, toate pliurile lui…

  5. Poate ca avem tendinta sa ne hranim cu faptul ca stanga evantaiului e in controlul nostru, ca suntem mai safe astfel, deasupra momentelor dureroase. Dar platim pentru asta pe partea dreapta, vibratiile pozitive sunt atenuate si ele…Merita oare acest targ?

  6. Cred că fiecare are dreptul să facă sau nu acest târg. Cred și că meseria asta trebuie făcută de cineva, iar ăsta de care vorbim face parte din riscurile meseriei. În fond, nu ne silește nimeni, o facem că ne place și vrem. Iar dacă nu vrem să plătim prețul, nu facem târgul și facem altceva.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s