Utopii englezești

Una din principalele probleme ale ante-numitului oraș scoțian, dincolo de vremea anti-canină, este dialectul absolut imposibil al băștinașilor. Totuși, e cam de porc să te duci la om în țara lui și să-i spui să vorbească așa cum ai învățat tu la școală că se vorbește limba lui, că să înțelegi și tu câte cevașilea.

Așa că de obicei mă uit tâmp și imbecil la omul din fața mea care scoate sunete ininteligibile pentru mine, el se uită la mine, vede în ochii mei goi cerebelul din spatele creierului, își dă seama cu cine are de-a face, repetă fix ce a zis, dar mai răspicat, eu dau din cap gen A, asta ziceai, bine că am înțeles acum, mersi! deși nu am înțeles din nou nimic, și cu toții suntem mulțumiți, iar eu în plus și nedumirit.

De aia, e atât de reconfortant să te uiți la bibisi (cu accent pe ultimul i, dacă se poate, vă rog). E engleză inteligibilă pentru mine, știrile sunt fix ce ai nevoie să afli, fără topoare, violuri, incendii, neîntrerupte de reclame (p-acolo-șa e interzis să faci reclame la orice fel de medicamente și suplimente alimentare). Foarte interesant e că și interviurile sunt la fel de britanice: reporterul nici nu sfâșie beregata intervievatului, nici nu îl pupincurește. Doar pune niște întrebări. Iar întrebările au și miez, și rost, și deloc tendențiozitate.

Se vorbea la un moment dat de niște bani care să se dea, pe bugetul de la anul, unor licee și școli. De fapt, tuturor liceelor și școlilor. Atenție, nu firfirei, ci o juma de milion de lire pe cap de școală furajată. Atenție, într-un an în care în buget au de inclus și cheltuielile cu brexitul, ăștia discută să dea bani suplimentari la școli. Și era un înalt demnitar, care chiar se purta demn, care zicea cam așa: Pe noi ne interesează în cel mai înalt grad felul cum fiecare școală va cheltui acești juma de milion de lire. Pentru că noi dorim ca acești bani să fie cheltuiți nu pe infrastructură și pe proiecte derulate în fiecare școală în parte. Pe noi ne interesează să realizăm o rețea de școli, care să întrețină legături și să facă proiecte în care mai multe unități de învățământ să fie implicate.

Adică să fie un fel de rețea la care școlile să adere de capul lor, fără ordin, să coopereze cu alte școli pe picior de egalitate între ele, să facă schimb de informații benevol, să trimită elevi și cadre didactice la schimburi de experiență. Adică să colaboreze pe orizontală, fără să vină ordine pe verticală.

Când am auzit asta, reacția mea a fost fix ca în urmă cu aproape treijde ani, când am văzut primul cântar electronic pe o tejghea dintr-un magazin grecesc. Am început să râd isteric, e modul meu de a face față unui necunoscut care mă surprinde plăcut.

Cum, măăă? O rețea de școli care să comunice pe orizontală, una cu alta? Schimburi de informații și de experiență fără să vină cineva de sus să dea ordine? Un management al școlii care să aibă inițiative de legături cu alte școli? Proiecte comune mai multor școli? Fără să se bage șefuți dinspre minister? Fiecare manager de școală să colaboreze cu egali ai lui din alte școli? Să accepte punctele de vedere și inițiativele altora? Să nu-și considere prerogativele și poziția amenințate de orice inițiativă care vine din afara minții lui? Să nu-i calce pe cap pe toți ăia care nu au aceeași părere cu el? Să nu bage mâna în jumatea de milion să angajeze o verișoară sau nepoțică la secretariatul școlii? Să nu bage mâna în jumatea de milion să cumpere niște leptopuri de la o firmă cu parandărăt? Sau măcar să repare fațada coșcovită a școlii, tot cu parandărăt? Ei, asta chiar că…!

Utopie, frate! De unde vă vin, bă, ideile astea crețe? Cum, mă, o rețea de școli egale între ele, care să nu informeze pe big brazăr și ce lapte au supt copiii lor de la mamele lor? Asta vreți, autonomie a unităților de învățământ? Proiecte derulate fără acordul stăpânirii? Să dea socoteală de banii cheltuiți doar organelor de control fiscal? Fără minister? Fără inspectorat școlar? Doar așa, de capul vostru?

Băi, englezoilor, uite de-aia nu vă înțeleg eu pe voi! Că vorbiți pe limba aia a voastră, și gândiți prost și nerealist. Bine că esteți voi dătepți! Aia ie!

Imaginea care se traduce: Nu pentru mine, ci pentru școală.

Reclame

Un gând despre „Utopii englezești

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s