Etichete și frenologie

Greu de reînceput scrisul ăsta după două săptămâni de deloc. Teme de scris am destule prin cap, că Edinburgh e un oraș care îmi dă teme. Stau acum și mă gândesc pe care să o scriu, cred că mi-ar trebui un zar, nu doar o monedă.

Am fost la un muzeu tare interesant, mai ales că era intrarea fri. Se cheamă Galeria națională a  portretelor, cum dai colțul după consulatul României. Celebra frază din comentariul din clasaopta la morbidoșenia aia, La vulturi, zicea că explicația titlului o găsim la final. Aici e invers, adică imediat cum intri te izbești de o sumedenie de capete de oameni, atașate sau nu de corpurile aferente, pictate sau sculptate. O idee care mi-a plăcut foarte mult a fost un fel de frescă la intrare, în care vezi o grămadă de celebrități scoțiene, de la primii oameni sălbăticuți-scoți până la ăia din zilele noastre, cu miniștri și alți lorzișori care și-au făcut veacul prin camera cu lorzișori. Printre alții, undeva cândva și unul, Napier, inventator al logaritmilor și după al cărui nume e numită universitatea unde se mai duce din când în când și produsul meu de concepție.

Chestia care mi-a rămas în minte și pe care mi-am promis că o scriu e biblioteca. Nu foarte mare, poate ceva mai durdulie decât fosta bibliotecă din scuba, a cărei desființare a fost prima lovitură de tun din războiul de desființare a scubei. Biblioteca din respectivul muzeu e pe două niveluri, iar la cel de sus ajungi pe o scară în spirală, de-aia cu balustradă sculptată, ceva de vis. Evident, e un muzeu, așa că la intrarea pe scara în spirală există un șnuruleț ca să nu urci. La fel, undeva în mijlocul sălii de jos e un alt șnuruleț, ca să nu ajungi la cărți. Dacă vrei să citești, te duci la bibiotecă. Sau îl deschizi pe gogu.

Miroase a carte veche. Nu putrezită sau mucegăită. Doar veche. E liniștea aia care îmi amintește de bancuri cu blonde și biblioteci. Pe lateral, niște vitrine. Cu niște capete. Conform obiceiului, ținem dreapta, să fim siguri că vedem tot. În dreapta capete de oameni, mulaje de ghipsos. Sau de altceva, că nu pot să pun mâna să dau cu unghia. Oameni obișnuiți, figuri obișnuite. Absolut obișnuite. Mă uit pe eticheta explicativă. Sunt mulaje de capete de criminali în serie. Făcute după ce au fost prinși și executați. Mă mai uit o dată. Da. Abia acum văd bestialitatea din trăsăturile lor. Abia acum îmi imaginez rânjetul sardonic și sadic care le apărea pe fețele lor bestiale când își chinuiau victimele, grimasa de plăcere bestială când le omorau. Văd amoralitatea din trăsăturile lor, lipsa de empatie, sadismul și inumanitatea de pe fețele lor. Sunt vreo opt. Nu am auzit de niciunul, dar pariez că nici scoțienii nu au auzit de Terente. Au trăit undeva acum două secole, așa zice eticheta. Nu îmi zice și ce au făcut. Doar că au fost criminali de-ăia răii.

Trecem vizavi, la vitrina din stânga. De departe, văd deja stigmatul bestialității, privirile rele și rânjetele satisfăcute de gemetele victimelor, îmi vin în minte scene cu Lecter și alți non-umani care își ard copii legați de calorifer. Îmi zic: Băi, dar scoțienii ăștia chiar sunt morbizi, mulți criminali de-ăștia au mai avut și multă grijă au mai avut să le păstreze fețele. De aproape cele opt capete din stânga sunt chiar hâde rău, parcă mai urâte ca alea din spatele meu. Mă uit pe etichetă, ca să fiu cu conștiința împăcată.

Am un șoc imens. Sunt capete de oameni de știință care s-au ocupat cu frenologia. Adică fix acea pseudo-știință din secolul nooșpe care pretindea că personalitatea unui om poate fi dezvăluită de trăsăturile feței și de forma craniului. Nu sunt criminali în serie. Sunt oameni care au studiat fețele criminalilor în serie și au crezut că fețele trădează ceva din personalitate. Mă mai uit o dată. Da. Sunt frenologi aproape cu toții, mai e parcă un ceva microbiolog sau chimist. Acum, că mă uit atent, le văd trăsăturile nobile, privirile drepte, zâmbetele reținute și deștepte.

Ce bune au fost pentru mine etichetele alea! Cum aș fi crezut eu despre unii, doar după fețele lor, că sunt oameni cumsecade și obișnuiți… noroc de etichetă, a venit și mi-a spus ce trebuie să cred despre ei. Și cum eram eu pe cale să cred despre ceilalți că sunt răul pe pământ, doar după fețele lor… noroc de etichetă, a venit și mi-a spus ce trebuie să cred despre ei.

De-aia zic: deștept om ăl de-a inventat etichetele. Te uiți la etichetă și gata, știi deja ce să crezi despre un om, ce nevoie mai ai să îl cunoști și să afli ce face sau a făcut…

Imaginea

Reclame

6 gânduri despre „Etichete și frenologie

  1. Super relatare si da, ce ne-am face fara etichete…cred ca am fi pierduti in propriul joc al mintii sau am fi nevoiti sa cautam ceva informatie despre, cum, ce…
    Imi era deja dor de frenezia cuvintelor asternute in Poienita.

  2. @ecaleopi: Scuze, m-a luat frenezia de care zice @didi. E vorba de SCUBA, adică Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar-Arseni, unde încă mai activez ca cel mai bun, dar și unicul, psihiatru. Pe vremuri era o bibliotecă tare frumoasă, abonată la o grămadă de reviste de specialitate și unde multe ore am petrecut la începuturile mele acolo, încercând să învăț psihiatrie de legătură, de care nu aveam habar. Pe urmă, pe la mijlocul deceniului trecut, s-a desființat, că era nevoie de spațiu pentru altele. Și nici nu a mai venit vorba să se reînființeze. Probabil cărțile deveniseră prea vechi…
    @didi: Cred că am fost prea subtil în abordare. Impresia mea e că etichetele sunt bune la magazine, să știm cumpăra unt și nu margarină, dar că sunt tare nocive agățate de oameni, mai ales că de multe ori chiar omul cu eticheta ajunge să creadă că el e așa cum grăiește ea și nu altfel. Sau poate comentariul tău e și el subtil și nu m-am prins eu…?
    O zicere de care am dat azi: internetul e de vină pentru toate, pentru că dă oamenilor informațiile pe care le vor, nu pe cele de care oamenii au nevoie.

  3. Da, cam prea subtilă pentru mine. Dar, pe bune, ești foarte convingătoare în subtilitatea ta. Scuze. De acum o să-ți citesc comentariile cu toate antenele puse pe lungimea de undă a subtilității.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s